Victor STEROM

LITOTE

MOTTO: Arde-n candel-o lumină cît un sîmbure de mac.

M. Eminescu

Fulgerul se întoarce-n ecou

ca visul în memoria sferei.

P OEZIA / vară 2010

47

Linistea acoperă orasele

cum iarba gările pustii.

Clipă de clipă spaima

umple drumul cu stînci.

Furtuna strînge silabe si tipă

răcoarea îmbătrîneste valurile.

Ca vocea unui fragment de vis

lumina cade pe-un cuvînt de bronz

E o dorintă fărîmitată

umbra vîntului de sub zăpadă.

Decorul ca un ciorchine de gînduri

absenta numai falduri.

Un crin intre perne cum o

cicatrice cu mir de garoafă.

Miscări de clipe înainte si-napoi

cum vîrfuri de viată si moarte,

O gară imensă e pagina albă

smulsă dintr-o furtună.

Clipe căzute în genunchi

sînt tăcerile de pe cruce.

Golul se umple cu trepte

jertfa e plină de eclipse.

Un corb peste alt corb

e paradisul cotropit de taine.