Aleksandar STOICOVICI
matrioska
sunt zile în care câinii pur si simplu
nu încetează să alerge
când nimeni nu se mai aseaptă
când nimeni nu-i mai urmăreste
se opresc brusc
si se întind pe caldarâm
atunci se deschid usile
încep să iasă copiii
atenti si răbdători ca niste animale de pradă
se asează fată în fată. scobesc cu unghiile
carnea moale
îsi pasează ochii fosforescenti
prin găurile tăioase
se înghesuie printre organele aburinde
trag pielea câinilor peste trupurile reci
si adorm
sunt zile în care pur si simplu
nu încetează
morfină
bile mărunte se rostogolesc în interiorul peretilor
îmi amorteste ceafa
îmi amortesc mâinile si picioarele
habar n-am ce se întâmplă sub bandaje
câte răni s-au vindecat si câte
mai stau să se vindece
un animal putrezeste în salonul de spital
în mine cresc faguri de miere
semn că albinele si-au ocupat în somn
binemeritatele organe
dar ăsta e un fapt de domeniul trecutului
care revine numai atunci când lumea
dă semne că s-ar putea sfârsi
denie
prin care se văd mamele
aruncând apa în fântânile de fildes
pentru ziua împărtăsaniei
când vor trece dintr-o barcă în alta
până la altar
noaptea e o felie de lubenită
prin care se văd copiii
ce-si pun jucăriile la sărat
sub seile cailor
cu gândul că într-o zi
o foame de nestăvilit
se va abate asupra lor
noaptea e o felie de lubenită
prin care îmi voi revedea copilăria
la strigarea Dunării în cer
calendarul capucin
sunt zeci de cafenele pe Rue des Capucines
mi le-amintesc prea bine cam de acum un an
pe când mâncam cirese cu fiicele lui Pan
si-mpodobeam cuvinte cu oase de ciprin
sunt zeci de cafenele pe Rue des Capucines
în care se-ntâlnesc cam pe la ora trei
în zilele de vară – bătrânii din Pompei
să-si bea propria cenusă din cănile de vin
sunt zeci de cafenele pe Rue des Capucines
ti le-am notat aseară pe asul de caro
în timp ce tu sorbeai din palma lui Miró
un curcubeu de ată aproape bleumarin
unele probleme asteaptă încă rezolvare
mă simt din ce în ce mai viu
în lucrurile pe care le treci cu vederea
gândul că nu voi scăpa niciodată de aici
e mai comfortabil decât o viată
trăită din inertie
nimic din ce-ai uitat în mine
nu-ti mai face rău
