Adrian SUCIU

alo

am vorbit cu mama azi-noapte.
„alo! alo!”, a spus si-apoi m-a ascultat
într-o tăcere metalică.
i-am povestit înfrigurat ultimii treizeci de ani
fără ea ca si cînd ar fi fost o sărbătoare continuă
si fiecare înfrîngere o invitatie la bal.
„alo! alo!” a spus
si-a început să plîngă ca un copil prost. am alinat-o
povestindu-i două fotografii uzate din care o stiu
nepotii ei. i-am explicat cum a fost prima zi
de scoală. cum am înfiat primul cîine vagabond.
cum mă strîngeau pantofii noi la prima nuntă.
„alo!” a spus si s-a închis.
mamă ai tăi au uitat că locurile de veci
pe pămînt se plătesc la un număr de ani. Ori
n-au numărat anii cu grijă.
bref, nu mai ai loc printre noi.
să mă mai suni din senin
chiar dacă telefonul e vechi si legătura proastă.