George TĂNSĂNICĂ
Redlands, California
Născut în 22 decembrie 1954, la Roman, judetul Neamt, a început să muncească de la 13 ani si jumătate. Persecutat politic înainte de 1989, nereusind să găsească un loc de muncă ca să îsi poată întretine familia, a plecat din tară. A ajuns în SUA în anul 1982, si-a refăcut viata. Pictează (se consideră initiatorul unui stil, intitulat „arta liniară”), scrie; după revolutie a revenit periodic în tară, publicînd la Iasi peste 34 de volume în diverse domenii. Spune că „nu poti avea pretentii dacă nimeni nu e interesat de valori”, adăugând că, totusi, „nimeni nu poate multumi pe toată lumea”.
 
Sfârsit de toamnă
 
Afară s-a lăsat frigul, e si ceată
Si iarna vine, vine cât de curând
Iar toamna lungă care a fost
Ca întotdeauna, a lăsat în urmă vise.
 
Copacii, goi, murmură întristati
Că le-a căzut comoara din coroană
Si frunzele, pastelate, s-au asternut
Acoperind pământul.
 
Iar primii fulgi, cristale de sus vin
Perdeaua deasă zdrobindu-se de iarba verde
Ce-a mai rămas, din vechea viată
Din timpul ce-a trecut? Iluzii. Ah, ce ger!
 
Cui să mă plâng
 
Culmea, cui să mă plâng?
În câmpia înverzită
Plânge-o pasăre ciufulită
Întrebând pe biata liră... ce-ai pătit?
De ce asa, deodată, inima ti se destramă?
Cum! Nu stii?... am rămas singură pe aici
Fără tată, fără mamă, fără nume în astă lume
Cum să-ti spun,... a rămas să-mi fac o seamă.
 
Vezi de treabă, stai pe creangă lângă mine
De-mi povesteste, ce grijă te pândeste
Uite! Hai să-ti spun ceva, n-am mâncat de vinerea
Când spuneam că-i zi de post
Eu făcusem deja rost
Trei lămâi si-o portocală. Am rămas numai cu o pară
Si acum… cui să mă plâng?
Spuse foarte tulburată biata liră.
 
 S-a trezit din somn o viorea
 
S-a trezit din somn o viorea
Si-a zărit, zâmbindu-i de departe,
Soarele, prieten bun cu ea
Ajutând-o să ferească deoparte pătura de nea.
Pe lângă asta, într-o buna dimineată
La câtiva pasi de izvorul rece, înghetat
Au început să cadă picături de apă
De pe coroana unui copac, sfărâmând bucătile de gheată.
Un iepure, deprins mereu să fure... morcovi, varză si salată
A pornit linistit la drum, să vadă, de pe acum
Ce si unde va găsi de ale gurii în astă zi.
Mugurii, dornici de viată după un somn adânc, îndelungat
Îsi deschid frunzulitele solzoase, îmbrăcând ramuri cu verdeată
Cât e zi si până-n seară, păsărele ciripesc neîncetat
Iar cu glasul lor fermecat cântă, parcă, imnul primăverii.

Soartă sau destin
 
Astăzi stii, dacă la munte
Nu ar fi păduri să-nfrunte
A puhoaielor urgie, ar fi rău si la câmpie
Si că seceta cumplită, nu e din senin venită
Deci pădurea-i bogătie, Dumnezeu e pe vecie
Si prin binele adus, când veghează la munte, sus,
Si pe margini de ogoare, e si mai folositoare
Întelept e cine stie a naturii carte vie
S-o citească, să-înteleagă cum se prind si cum se leagă
Întâmplările din viată, ca mărgelele pe o ată.
Pentru cel care nu stie să citească-n cartea vie,
Toate cele întâmplate ti se par c-asa-s lăsate
De la bunul Dumnezeu, si-întelege tare greu
Si că relele nu vin de la soartă sau destin!
Ci s-a întâmplat asa doar din nestiinta ta!