Eugenia TARĂLUNGĂ 
    


       

Oracolul de zãpadã

metodele mele de bruscare a viului
si muncile de jos ale existentei tale
de mult nu ne mai preocupã
pufoasã de atîta somn
eu am început sã fiu suficient de asemãnãtoare
celor care nu mor niciodatã
visez paradisuri perlate
curbate ca niste gogosari proaspãt culesi
fictiunile de demult
puse la mare pret
revin acum
dupã ce le-am tot ascuns strengãreste pe sub bãncile scolii
mã traverseazã periodic
si se îndreaptã neabãtut spre tine
oracolul de zãpadã ne cere
sã alegem pe nepregãtite între diferite feluri de nemurire
fericitã si nerãbdãtoare
cumva fîstîcitã
îndrãgostitã gata
mã mîngîi cu gîndul frãtiei în alb
sau mãcar al postului de mine
pe care va trebui sã îl tii de-adevãratelea
izbitor de frumoasã
aceastã dragoste neasteptatã
ne fac imuni pentru o vreme
la dureroasa întrepãtrundere a extremelor
ne ascute simturi ce nu ni le recunoastem
orasul de lîngã mine
capãtã dimineata contururi pe care doar eu i le pot imagina
alte zãri si alte subiecte si alte silabe
ne asteaptã în fiecare dimineatã sã le alegem
sã le trezim la viatã
sã le dãruim lumii întregi


Mai mult decît pe tine însuti

pe cine pãcãlesti strãlucitoareo
sîntem acelasi întreg
între noi nu este nici o granitã
nu îti pot face nici un rãu
asa cum nu îi poti face nici un rãu ochiului tãu
sau genunchiului tãu
sau umãrului tãu drept
nu e în legea firii sã îti provoci singur durere
si cu atît mai mult celuilalt eu al tãu
pe care îl iubesti mai mult decît pe tine însuti


Las orele sã treacã

sã te bucuri de tine de fiecare
pãrticicã a eului tãu întreg si fãrã hotare
mult-invocatule
a toate aducãtorule
mereu îndemînatic în gãsirea esentelor
vino sã mai scoti o frumoasã întîmplare din acelasi joben
sã mai rotesti de trei ori aceeasi baghetã deasupra capului meu
sã mai ivesti o esarfã multicolorã din mîneca aceleiasi haine
si sã mã duci iar spre nemãsurate înãltimi
fãrã plasã de sigurantã
din nou las orele sã treacã fãrã sã se poticneascã de mine
în asteptarea ta
îi vãd apoi pe ei
oameni hãrtuiti
hãituiti din interior
prea atenti la sine
într-o dureroasã contradictie
cu linistea si cu frumusetea binefãcãtoare
care le-au dat odatã nastere


Rãscumpãrare

Jucîndu-mã cu retragerile si cu opusul lor
fãcîndu-mã si prefãcîndu-mã cã plec totusi
pentru a mã întoarce poate pe calea regalã a poeziei

uneori este vital sã ne regãsim chipul
nemarcat de suferintã
în chipul strãlucitor al celuilalt
întelegem tîrziu cã este crucial sã gãsim un loc de refugiu
pentru a ne pune sufletele
doar sufletele fãrã carne
la adãpost

nu intentionat si nici mãcar în joacã
nu ne vom apropia de fondul intangibil de carte
cel prin care se poate iesi din lumea aceea terifiantã
populatã cu arãtãri mijlocii
mult mîncãtoare de timp
poetii deceniului unu
abia ei
vor rãscumpãra mediocritatea complacerea
vor fi ei însisi leac si leac contra leacului
doar ei vor acorda într-un sfîrsit atentia cuvenitã
strîngerii împreunã a apelor
si luminãtorilor de pe bolta cereascã


Home