POEZIE FRANCOFONĂ

Jean-Claude TARDIF
(n.1963)
  Jean-Claude Tardif ; născut la Rennes în 1963, într-o familie de muncitori, locuieste în Normandia. A condus revista La nouvelle marronier (1985-1991), iar din 1999 revista A l’Index, animă Les Rencontres du Livre à dire unde au loc întâlniri cu diversi scriitori francezi sau străini. Nuvelele i-au apărut în L’atelier du Roman,  Le Paresseux, Marseille, La Revue Littéraire. Din volumele sale amintim : Bestiaire de poche et d’ailleurx – poezii, A contre-fruits – poezii, L’homme de peu – poeme –2002,  Il existe aussi des histoires d’amour (nuvele) , Louve, peut-être, de la vie lente, Bestiaire de poche et d’ailleure – poezii – , Prorata temporis – Uine nouvelle vie commence – 2007…

Marna pe momente
             lui Michel Bonanno

Sub podul de cale ferată,
după ce au trecut tagurile
si golful miniatural asfixiat de mărăcini,
(ne aflăm într-o suburbie roscată) Îmi povestesti
despre scaldele tale
pe această plajă de pe tărmul Marnei.

La cabana pescărusilor
se bea o teorie de bere.
Bacul din amintiri a fost suprimat,
O pasarelă suportă acum
picioarele femeilor
si visele ultimilor Apasi.

În timp ce porumbei hămesiti si veseli
pândesc un râs de copil, un tipăt de pâine albă
în linistea râului.

*
Am tot repetat destul
scriu pentru lumea cea mică

Albert tăietorul de lemne sărac
ascuns să-si ascute tăisul securei
Pofticos ceferistul asezat
în parfumul de dalii
Isidor dresorul de broaste
pe care-l vedeam trecând în zori
cu ceva plăcut mirositor în ranită
pentru a-i stimula pe iepuri

Ei mă satură
ca un dejun sub lună

*
O pană pe scară
ce pasăre doarme la etaj ?
Un sturz at fi făcut prea mult zgomot,
si-ar fi încredintat cascheta papagalului.
N-ar fi sfărâmat un grăunte

înainte de-a urca ?

Ce pasăre doarme acolo sus ?
Nimeni n-a văzut-o intrând
doarme ca o iluzie.
O fi o cotofană, o pasăre colibri ?
sau acest vrăbioi la care tin mult,
vierme împrăstiat în rouă.
Ce pasăre a adormit în culmea bucuriei
în linistea copiilor cuminti.

 

Copilărie

Aici ursii se urcă direct
pe câine.
Copiii au jucării
aranjate-n dulapurile din capul lor.
Doar ei o spun.
Iarna, aici se pregătesc frunzele,
păsările-si vizitează cuiburile
sub săculetele de iasomie,
murmure de lavandă.
E doar ceva obisnuit
pentru cel care se multumeste să treacă
fără ca măcar să deschidă usa.
                          (apud Jean Orizet, op. cit ., p. 332/333)

Să scrii cuvinte cu gust de pâine simplă

Să faci să tâsnească talazul cernelii,
Să tai bucăti frumoase de pagini
Care par proze-ale zilei,
Zi obisnuită a oamenilor la muncă.
(…)
Să scrii pur si simplu
Pentru a încâmta viata.

*
prin fereastră observ acest sânge
înaintarea sa pe tropuar
modul cum atinge ramura de liliac,
si-n treacăt crinii din stânga
în timp ce se înhăitează cu pământul.
(…)
nimeni nu-i împrumută o privire
nimeni nu se-apleacă pentru a încerca să-l ridice,
să-l privească în lumina iernii

un motor clachează, pasărea cu gât rosu-si ia zborul.
                                                    (Cf. L’homme de peu)

Prezentare si traduceri de Claudia PINTESCU