LIRICĂ ARABĂ

 

Tariq RAMADAN
(n. Cairo)
Filozof, islamolog, universitar, publicist, eseist, poet egiptean stabilit în Elvetia. Absolvent al Universitătii de Literatură franceză si Filozofie din Geneva, doctor în  Islamologie arabă. Studii aprofundate în Stiinte islamice la Cairo (1992, 1993). Este profesor,  profesor-invitat de islamologie la mai multe universităti: Indiana (USA), Oxford, Tările de Jos, Kyoto (Japonia), Londra. Este expert consultant în diferite comisii parlamentare, la Bruxelles, presedintele în exercitiu al Grupului de Reflectare si Actiune Europeană „Muslim Network”, Bruxelles.
Semnînd peste 20 de volume, Tariq Ramadan a fost tradus în mai multe limbi si publicat de edituri renumite. Dintre titlurile recente în franceză, selectionăm: L’autre en nous. Pour une filozofie du pluralisme (Celălalt în noi. Pentru o filozofie a pluralismului), Presse du Châtelet, 2009; „Islam, La Réforme Radicale : Ethique et Libération” (Islam. Reforma radicală), Presse du Châtelet; „Face à nous peurs” (În fata temerilor noastre), Tawhid; „Un chemin, une vision” (Un drum, o viziune), Tawhid; „Quelques lettres du cœur” (Cuvinte din inimă), Tawhid; „Muhammad. La vie du Prophète” (Mahomed. Viata Profetului), Presse du Châtelet; „Mondialisation. Résistances musulmanes” (Mondializare. Rezistenta musulmană), Tawhid.
Cu poemele de mai jos, selectionate din grupajul în manuscris „Cronici”, Tariq Ramadan este tradus pentru prima oară în limba română. Multumirile noastre domnului Marius Chelaru pentru acord si încredere.

 

Cuvinte Soptite de Oglinzi

Putin ca sperantă, putin ca semn,
Am lăsat în voia întîmplării cîteva vorbe de auzit.
Simple cuvinte, fireste. Transparente cuvinte.

Am lăsat înadins cîteva vorbe din întîmplare.
Cuvinte de slefuit, grele ca materia.
Întîmplarea m-a surprins prin vorbele sale în oglindă.

Erau ele, eram eu. Erau ele în mine.
Întîmplarea m-a uimit si trezit fără glorie.
Plîngeam ca să spun totul si golul să audă.
Vîntul purta la întîmplare această neliniste
Verbul nicicînd nu-i gol si nicidecum tăcere
Am vorbit întîmplător pentru ca o ureche să audă

Oglinda cuvintelor mele a mîngîiat absenta.
Vorbesc si aud. Întelegi tu oare? Întelegi?
Oglinda mea. Reflectă dreptei mele stîngul care mă aude.

Cuvinte din întîmplare, cuvinte oglindă.
O vorbă în ochii tăi si tu mă înfrumusetezi.
Divinul e dragoste si dragostea mea la fel.

Fratele meu, sora mea, oglinda mea, drumul meu.
În strălucirea ochilor tăi, cuvîntul meu este mîna ta.
Întelegi? Această oglindă. Închisoarea mea, libertatea mea.

Soapte… soapte soptite
De întîmplare, de iubire, de soartă.

(10 decembrie 2006)

Îmi cerusei

Cu ochii scrutînd marea,
Aud iubirea ta, întelepciunea ta, chemările tale.
Vocea blîndetii tale...

Îmi cerusei un vers, un cuvînt.
Pentru a-ti sprijini inima, pentru a-ti domoli durerea.
Despre frumusetea, frumoasă, să citim, să cugetăm.

Îti scriu aceste gînduri din tara amantilor,
Legănat de mare, ce trist e fiul tău

Cu ochii caut zarea. Mă rog Infinitului asa cum El m-a învătat:
Învălui-o în bunătatea Ta, în bunăvointă Ta, în iertarea Ta.
Ocroteste-o, iubeste-o. Cu multă tandrete, la nesfîrsit.
Îmi cerusei un vers, un cuvînt.

Pentru a-ti sprijini inima, pentru a-ti domoli durerea.
Despre frumusetea, frumoasă, să citim, să cugetăm.

Îti scriu aceste gînduri din tara amantilor.
Legănat de mare, ce trist e fiul tău
  
Marea ia locul mamei, ca moartea iubirii
Destin din trecut, libertate ascunsă

 Îmi cerusei un vers, un cuvînt.
Pentru a-ti sprijini inima, pentru a-ti domoli durerea.
Despre frumusetea, frumoasă, să citim, să mărturisim.
  
Îti scriu aceste gînduri din tara amantilor.
Legănat de mare, ce trist e fiul tău
 Mă rog. Te iubesc
Lacrima mea, puritatea mea

Îmi cerusei un vers, un cuvînt.
Pentru a-ti sprijini inima, pentru a-ti domoli durerea.
Pentru frumusetea, frumoasă, să citim, să cucerim.

Îti scriu aceste gînduri din tara amantilor.
Legănat de mare, ce trist e fiul tău

Dacă înaintea ta voi părăsi acest pămînt răbdător
Stiu că rugile tale vor legăna orice trecător

Îmi cerusei un vers, un cuvînt.
Pentru a-ti sprijini inima, pentru a-ti domoli durerea.

Îti scriu aceste gînduri din tara amantilor.
Legănat de mare, ce trist e fiul tău

Iar tu dacă vei pleca înainte să-mi vină ceasul
Lacrimile mele vor mărturisi puritatea inimii tale
Mă rog. Te iubesc
Lacrimile noastre, inocenta noastră

Îti scriu aceste gînduri din tara amantilor.
Legănat de mare, ce trist e fiul tău

Si deodată un surîs. Puterea iubirii mele
În fata mării. Cu mareea si vîntul potrivnice
Roagă-te mamă, roagă-te pentru fiul tău! 

(2 ianuarie 2007)

Să nu uiti niciodată

Vino, ascultă, asează-te lîngă mine.
As vrea să-ti povestesc ceva. Pentru ca tu să uiti ori să-ti amintesti. O poveste cu femei si bărbati care se caută, se pierd, se rănesc. Se găsesc. 

Ia loc, te rog.

Priveste în depărtări, odată cu mine. Acolo, foarte departe. Vezi soarele? Simti ploaia razelor sale care dăruiesc atîta căldură fără a usca niciodată lacrimi? Învată-mă. Învată-mă să te învăt.

Te rog.

Nu spune nimic. Nu-ti trebuie vorbe. Spune-mi. Tăcerea ta, privirea ta, lumina ta. Adevărat? Îti vorbeste? Îl auzi? Vezi semnele Sale? Le întelegi? Sigur? Vezi tu, întrebările mele vorbesc pentru tine. Mă bucură răspunsurile tale. Mă bucură prezenta ta. Îi vei vorbi de mine, nu-i asa? Te vei ruga? Pentru mine?

Mai aproape, te rog.

Învăt, tu stii.  Aparentele sunt amăgitoare. Într-adevăr. Într-adevăr, într-adevăr! Aminteste-ti de acest sihastru care se întoarce la izvorul căutărilor sale. Sunt oare pe drum? Esti oare tu pe drumul meu? Spune...ai tu un drum, o cale, o cărare, o potecă? Mă auzi tu oare?  
Aici, aproape, mai aproape.

Esti un dar. O minune. Un semn. Pe drumul meu. Priveste zarea, priveste-mă. Suntem oare noi doi? Suntem doi, suntem ai Domnului.  Ti-am spus o poveste, ti-am vorbit de soare, de căldura sa. Ti-am vorbit si de iubire. Învăt. E greu. Esti aici, mă bucură prezenta ta. Te rog, priveste zarea. Auzi-mă, aproape.

Te iubesc.

Să nu uiti.
(29 martie 2006)

Cei care ne părăsesc

                Nu întotdeauna pentru că îi ia moartea, nu întotdeauna pentru că se duc spre orizonturi îndepărtate.  Într-o zi, în ocolul unei priviri, unui semn, unei absente, v-au părăsit universul uneori si inima.

                Cei care ne părăsesc, cei pe care noi i-am părăsit.

                Unii pleacă pentru că nimic nu-i leagă. Ceva s-a rupt sau pierdut sau vestejit. Uneori, ceva s-a revelat. Orizontul se întunecă. Se închid porti, inimi se fereacă în capriciul plinului de răni, de ascunse lacrimi, de pierdută demnitate. O pagină se întoarce în durere si singurătate. Ca si cum cartea ar fi fost sfîrsită; nimic de adăugat.

                Cei care ne părăsesc, cei care s-au uitat pe sine.   

                Altii se pierd îndată după un naufragiu. O rană, o moarte, o sinucidere si iată-i dusi: deplîngeau bucuria voastră, de lacrimile voastre nu le pasă. Vă iubeau cu dragostea ce îi purta, se priveau în voi privind. Fără să vă vadă. Era mai bine să se ducă, în fond, si fără de lacrimile voastre. Încurcau dragostea si oglinzile. Era mai bine, în fond.  

                Cei care ne părăsesc, pentru a-i iubi încă.

                În drum, o întîlnire. Destin, hazard, noroc sau nefericire? Prietenie, dragoste, călăuză, amăgire? Un ocean de întrebări în preajma celor care ne părăsesc si pe care nu i-am întîlnit niciodată. Să ne dăm seama, în faldul pronuntat al expresiei, la umbra unui cuvînt, că inima noastră nu mai aude ceea ce inima lor ne spune. Este adevărat, este adevărat, voi stiti această indiferentă cutremurătoare.

                Cei care ne părăsesc, cei pe care noi i-am părăsit.

                „Viata pe acest pămînt nu-i decît joc si aparentă”. Vremea trece, se trec  fiintele si lacrimile, si durerile, si bucuria si viata. „Răspunde Chemării aceluia care Îl cheamă cînd Îl cheamă”. Puteti să plecati, să vă duceti. Puteti să părăsiti si să sperati, oriunde, pe alte latitudini, în orizontul altor întîlniri, altor sperante. Puteti.

Cei care ne părăsesc.

                Vă părăsisem, să stiti. În urmă cu multă vreme. Ochii mi se închiseseră, inima mi se oprise. L-am invocat pe Unicul, i-am vorbit. I-am cerut putere de a continua. M-a învătat că puterea stă în a se opri. Am auzit, cred si cred că am înteles bine. De atunci, trăiesc în umbra acestei Eternităti.

                Suntem părăsiti.
  
                Să învătăm să-i părăsim pe aceia care ne părăsesc. Să învătăm să-i iubim, după ce ne-au întors spatele. Să învătăm vremea si moartea sentimentelor si fiintelor. Să ne învătăm inima puterea de a se goli sălăsuind plină. Să învătăm să plîngem zîmbind; să ne ducem iubind, să tăcem vorbindu-I.

(1 martie 2006)

Prezentare, selectie si traducere texte: Marilena LICĂ-MASALA