***
matinal ori deodată cu seara
erau convinsi de neputintă
venirea si plecarea luminii celeste
găsea chipuri nespălate / tot murdărite
în fiecare imobil al orasului
ziarele se citeau cu glas tare
zgomotul produs astfel ametea sobolanii
cînd lumina pălea
ierbarele se închideau cu grijă mare
în debarale
la periferii
caii dormeau pe partea inimii
lăsînd ierburile să-si crească rumegusul
***
iată!
catarge ne bîntuie zarea
fluturăm mîini drepte
stîngi mîini
precum talazuri sinucigase
izbite de triste si palide stînci
demult asteptam veselia ce ne-a cuprins /
isteria ce doare în inimi
nu vom mai plînge ne spunem
vînjos ne e înotul
pe nealese moartea ne seceră
lacrimi încet curg apoi
în relieful bicisnic
deasupra căruia
catarge palide sterg orizontul
în zori
***
noaptea cineva poate ajunge
sub fereastra ta
acolo să-si încheie drumul
culoarea zorilor pe obrazul pergamentos
gura strămutită ochiul fixat în orbită
priveste mînios
fereastra aburită în rece noapte
***
alergi
din coltul negru
cu pasi săltati
adăugati
cu mîinile la ceafă
lumina în urmă
întemnitează ceată
într-un picior
cu luna la capătul de viată
cu pasi săltati
adăugati
în soarele fugar
din micul tău apus
vei fi în coltul negru
iar.
