POEZIE MACEDONEANĂ

Radovan  P. TVETCOVSKI

 

Acoperisul

Astăzi când aud
că un mester
pe acoperis strigă, îngrămădind daruri
îmi amintesc de casa noastră
când nu am avut
ce să punem pe cruce.

Părintii mei
puseseră mâinile lor
cu palmele ca să fie gata acoperisul casei,
eu si fratele meu jocurile,
iar calul a pus si oasele lui.

Cel mai mult l-am plâns pe el.
Fără de el
am rămas fără de nimic si nimeni.

Ei, ani procleti de ocupatie
când nu am avut de mâncare si acoperis
darmite jocuri copilăresti.

Privighetoarea si amintirea-mi

 

Aud cum privighetoarea cântă iar dimineata aceasta.
Mă cam opresc si mă sprijin
de gardul grădinii.
Îmi pun mâinile sub cap,
Mă întorc pe spate să mă odihnesc putin.
Cândva altfel
am ascultat cântecul privighetorii.
După cântecul ei
puteam să stabilesc si distanta…
Si vânzarea sufletului meu.
Uneori mă împleticeam
în cuvinte, ca si acum,
dar totdeauna găseam solutie.
Am urmărit inima
ca o intrare în prăpastie.
Acum zile întregi
îmi fortez memoria
să găsesc poza de lângă râu,
dar ea tot mai mult fuge,
lăsându-mă iarăsi
la începutul gândirilor mele.

Mărul

 

Acum câteva zile, toamna aceasta
mărul iar a înflorit.
E pentru prima dată…
Nu-i asa că nu-i e timpul?
Să nu fi cobit cumva spre rău înainte de a adormi?...
Tot astfel cândva
bunicul bunicului meu
într-o toamnă părul i-a înflorit.
A zis: Cobeste a rău…
Război va veni
sau iarnă grea si flămândă.
Si el a murit –
si război a venit,
si foamete,
si ger care în oase a lovit.
Acum noi câte războaie avem?
Mi-e teamă
toamna aceasta să nu înflorească
pomii toti.
Versiunea în limba română:  Dina CUVATA
Stilizare: Marius CHELARU