Ionut TENE
De primăvară
Pe strada aceasta trecea strada
Pe strada aceasta trecea trecerea
Iarăsi si iarăsi
pe strada aceasta primăvara nebună
inima ce bate a lună
ochiul ei de femeie fecundă
mi-a plivit trupul în zăpada ierbii
stejar amintirilor iernii
Pe strada aceasta iubirea tăcea
vultur cu aripile de înger
Cîntec de vecernie
Spune-mi Doamne unde unde mă duc eu acum
N-am la cine n-am la cină sîngele de vin cu trup
Spune-mi Doamne ce mă fac acum
cînd vecernie mă cuprinzi alt drum
timp de sticlă mi-ai fost rug Bărăgan de
suflet verde
pîrjolit de rugi cu scrum din ciulinii fruntilor rebele
am băut otrava seacă a credintei fără plată
Spune-mi Doamne unde unde mă duc eu acum
în pustiul negru bun
Spune-mi Doamne unde unde mă duc eu acum
De poetul
Pe strada aceea s-a mutat poetul
În uitare si-a făcut cuib linistea
Zilele crăpau cum pietrele
Pe strada aceea vecinii auzeau memoria ierbii
Toti au înteles că strada
purta numele
poetului
Pe strada aceea s-au adunat cuvintele
încît gunoierii au fost primii
care au spart tăcerea
ca o nucă toamna
si au convins vecinii să le separe cuvintele
săptămînal cînd masina de gunoi
îsi făcea rondul lăsînd grea de miresme tăcerea
Pe strada aceea s-a mutat uitarea
cu surle si trîmbite
