Om de stiintã si scriitor. Profesor onorar al Universitãtii din Lyon, unde a întemeiat facultatea de psihologie si a predat etologia, psihologia experimentalã, psihologia fenomenologicã si antropologia filosoficã. Membru al academiei Regale de Limbã si Literaturã francezã. A publicat patruzeci de opere. Laureat, în 1971, pentru opera sa stiintificã si în 1991 pentru opera sa literarã (poezii, romane, povestiri, nuvele, teatru, eseu).

MÎINE INFERNUL

Prea mari cifrele repetate pe apa neagrã
În flancul bãrcii funebre
De asemeni prea mobile pe valurile prea mici
Desfigurate si prea scurte spre a se citi
Un ordin de trecere o destinatie
Abia ghicitã pe surîsul si
În mormãitul maestrului vîslei
Doar apa de nepãtruns si cifra invizibilã
Clipesc spre a mã face sã zic: Unde te duci
În ce zi
La ce orã de iubitoare mînie
Ai ales acest infern golit de osînditii sãi
La ce orã a murit corpul iubitei
În ce moment al noptii
te-ai regãsit tu singur?
Destinatii ale mãrii si iubirii
Asa cîntã bietele echipaje
Rãu înarmate de singurãtate si fixînd
Capul celor asteptati de nimeni
 

RITUAL DE EXHUMARE

Plin soare azi pe amorul pierdut
Plin soare crud pe amintirea moartã
Cel al ultimei întîlniri în care rãsuflarea
Era încã tînãrã si cearcãnele foarte albastre

Vorbeste încã cea care pleacã spre obisnuitul fiintei
De iubire îndulcitã în gura de ieri
De amintiri - Ea care nu e decît o amintire

Pentru a o urma trebuie curajul animal
Care o recunoaste adulmecîndu-i poala
Sau mai bine aceastã rarã rãbdare a urechii
Ce neglijeazã simtul si protejeazã vocea?

Vorbeste derv menestrel de o imagine
Pierdutã ori stearsã cîntã rugãciunea
Slujbei de moarte în cîmpie
Pentru un stãpîn cu corpul pierdut sau
Pentru cel ce zace uitînd vocea ta
 

NU DEPARTE DE ADEVÃR

Negre pupile pe întinsul invizibil
Una neagrã: un timp - si ochiul trudit se-nchide
Un suspin: muzica uneori aduce tristete
Sãruturi lungi puncte valuri de orgã
Fata atunci ca o umbrã nestiutã
Iminentã amenintare de rîs înãbusit
Negru sclav lacom de semnul
Ce va umple golul sãu si noaptea sa
Pasãre neagrã mistuitã de asteptare
Un singur cuvînt printre milioane
 

REGIUNILE FIINTE NECUNOSCUTE

Sã ghicesti sufletul ce doarme în ea
Astfel minte fabula povestitã amantei
Cãci fiinta ei e formã de viatã necunoscutã
O singurã privire avidã defineste clipa
Întîlnirii si a cunostintei

Avui aceastã privire pretinsã de filosof
Sigur cã-n el singurul care o vede fiinta existã
Cã meritã sã fie într-o zi zisã de dragoste
Doar cîntecul nepronuntat al gîndirii
Care se mirã de corpuri în lumina lui august

A inventa pentru ea imaginea
Si alte reconfortante fantome
A sterge din ea carnea inevitabilã
Tot neprevãzutul coruptibil al vîrstei
Mai multã gurã astupînd vocea
Mai multã noapte rãpind sufletul întrevãzut
 

CEA PE CARE O STERGE MOARTEA

Promisã tuturor cãintelor viitoare
Ea în impure mîini cunoaste
Sezoanele de piele trecînd ca frunzele

Gesturile impurului vor compune uitarea
Iubita de ieri se trezeste la sfîrsitul noptii
Singurã alãturi de un compars fãrã nume

E ea în acest moment moartea care vegheazã
Sau moartea veghind mortul neasteptat
Sau memoria unui singur atec ce n-a trãit niciodatã?

Primãvarã încet venind
Pentru regina noptilor
Exilatã la hotarele luminilor
Fãrã ca vreun anotimp sã o dezvãluie vreodatã

Îndãrãtul portilor timpului zburat
Eros asteaptã rãzbunãtor funebru
Timpul ultim îi apartine
Chiar pentru o datã el terminã
Figuranta în violul consimtit
 

TUFUITUL

Gîndire adormind cînd buzele sînt aproape
Vigilentã totusi în secunda ultimã
Fi-vei tu absenta-prezentã în retragerea
Bratelor care reclamã infinitul corpului tãu
Gura ta mai strãinã decît o floare nestiutã
Si groaznica tãcere înaintea consimtirii
 

EROS FENOMEN

Pierdut multiplicat în transe
În inutila furie a despuierilor
În trudele nesimtitelor intermedii
Si tãcerile în care fiinta contemplatã
Este lucru inert incapabil de moarte
Eros primeste gratia de a fi în fine aparenta
De a se ivi în amontele unei priviri si pierdut
De a coincide cu ceea ce nu este

(Din volumul Eros simulacre,
prezentare si traduceri de Al. HUSAR)