George TINTAS
O poezie a notatiilor cu nuante emotionale, scrie George Tintas. Îl publicăm bucurosi că avem de a face cu un poet adevărat (chiar dacă i-am ales noi numele). Vom reveni la viitorul grupaj.
Vasile PROCA
Dor
I
Cu sîmbetele mortilor
în albiile galaxiilor,
cu toate cuvintele pătimind
ne rînduim:
precum turmele tăcute
la gura fîntînilor
Dor
II
Ziua trece încărcată
cu fosnet de octombrie
si se pierde
într-o sămîntă
de alun.
Dor
III
Era pădurea care gemea
în diminetile sfîrtecate
de lupi
copaci încremeniti
asteaptă într-un ecou
să vină lumina pierdută
în literele
unui alfabet neterminat
Dor
IV
Arbori negri ies
dintr-un desen în penită
si călăresc amurgul
Dor
V
Fulgi mari de lumină
se scaldă
în doruri de fecioare
Dor
VI
Mi-am înmuiat visele în mustul sînilor,
îmbătîndu-mă de carnea EI
Dor
VII
Am inventat tăcerea
si pasii tăi
m-au preschimbat
în soapte.
