TINERI AUTORI

 

Marian Nicolae TOMI

 

Descartes spovedindu-se oglinzii

 

Trupul singur

nauc

urca treptele nevazute

ce crima sa fi facut?

 

Gîndul.

 

Saracu' abia de stia sa scrie

si iata-l acum singur

mort de frig

nemaistiind nimic despre probe

 

toate zaceau neridicate

pline de sînge

aveau ceva special indicibil

dar evident ca aveau ceva

ce le deosebea de cele ce nu erau

probe

 

un abur acolo al nu stiu cui

de-mi parea – si mie de-aici – viu

ori chiar viata însasi?

 

Din trup oricum nu se vedea decît

umbra lui

naucita si pierduta.

 

 

 

Vedere duminicala din lumea copilariei

 

Cei vii si cei morti stau

pe la feresti si privesc

prin praful duminical doar vîntul cenusiu

un cîine latos si trei rate galbejite

 

cei vii si cei morti

ies la porti – dupa slujba of course – si se ameninta

tacuti prin gradini vagi gîze si rate pierdute

trag soarele de par spre ispita stralucirii

 

cei vii si cei morti – doi cîte doi –

tinîndu-se de mîini se trag si se'mping

în sura doua glasuri gîfîite ostenite

cautîndu-se aseaza vitele ca pe carti – cartile de 21 –

cei vii si cei morti

se plîng unii de altii în poarta putreda

din cimitir.

 

 

Dansînd ca lupii

 

Lupii ataca dansînd

 

Doctore da muzica mai tare

nu vreau sa-i aud cum clipesc

nu vreau sa-i aud cum le cresc

ghearele si parul de foame

 

Lupii se furiseaza orbecaind

 

Femeie trupul tau s-a uscat

asteptînd îi cresc fire de plumb

ce-l încovoaie femeie ca pe ce-am iubit

ca nu-i bun de nimic

 

Lupii acestia musca hulpavi din ceata

 

Carnea mea carnea mea

ce-ai facut Doamne cu ea

ai dat-o somnului ai dat-o mortii omului

ce vis aveam: tu uitai de mine chiar acum!

 

Unde sînt Doamne lupii de alta data?

Sa muste o data si sa crape lumea toata!

Zau.

 

 

Tablou vivant

 

Prin ierburi serpi si sobolani

se lasa taiati felii-felii

(taisul verde nu iarta)

si ei se rostogolesc cu'n zîmbet

infernal

pe sub balarii

(la umbra umeda ca un scuipat

ar putea zice alt poet/poem)

crescute precum florile carnasiere

dar pline de virginitate ele ascund

( pe cine ba? , va striga cititorul neavizat

de absconsul poem de mai sus)

 

speriati de zgomotul feliilor

– carne tare de sobolan si de sarpe, deh –

care zdrobesc lumea ca un compresor

mortii o iau la fuga înviind fara pacate.