DESCIFRIND SUFLETUL POETIC AL
UNUI VISATOR ALBANEZ: POETUL HAGEOSAI
Luan TOPCIU
Poetul kosovan Halil Hageosai este tradus pentru prima dată în limba română . Descifrînd sufletul acestui autor cititorul român îsi va forma o impresie mai clară despre poezia albaneză din Kosovo, deoarece poemele traduse poartă toate elementele tipologice caracteristice poeziei creată în această regiune. Sînt trăsături care, de altfel, îsi găsesc multe tangente cu poezia modernă europeană, în spetă cu cea ermetică, unde modalitatea de comunicare cu receptorul este fraza condensată. Această însusire a operei sale se poate constata de la prima vedere. Ea se traduce prin excluderea descrierilor lungi, figurilor concepute în mod clasic etc. Poetul ne oferă o materie lingvistică rezumată, transmitînd însă cît mai multe idei, cît mai multe sugestii lirice, cu cele mai putine semne lingvistice posibile. Acest proces este posibil în orice limbă naturală, cu atît mai mult cînd este vorba de limba albaneză, o limbă străveche cu foarte multe posibilităti de exprimare lexicală si de ordin sintactic. Poezia lui Hageosai îti aminteste, mai degrabă, de tablouri din pictura minimalistă, unde esenta oglindirii lumii se reduce la cît mai putine obiecte, realizate cu cît mai putine mijloace artistice, pentru a ajunge cît mai repede la esenta lucrurilor, la chintesenta lor.
Hageosai se dovedeste a fi un poet profund si rafinat, cu o capacitate de observare fină si de selectionare surprinzătoare, un artist care stie să se oprească la momentul potrivit, să ia în considerare detalii ce poartă o însemnătate pregnantă în poezia sa. Alegerea cu elegantă a detaliilor poetice si fixarea momentului poetic prezintă un deosebit interes pentru poet, pentru că pe el îl preocupă mesajul liric, mesajele care nu depăsesc niciodată limitele poeziei, textul si discursul poetic rămînînd esentialmente liric. Poetul gîndeste prin figuri, articulînd ideile prin cuvinte încurcate cu imagini, prin asocieri, prin cugetări asupra lumii, asupra realitătilor istorice, dragostei, trădării, prieteniei, omului în general. Autorul încearcă să pună unele întrebări, fără să aducă răspunsuri, infiltrate prin conceptii personale.
Prelucrată din punct de vedere lingvistic, poezia lui Hageosai ne invită să descoperim mesaje ascunse printre rînduri, în subtext, în continutul vertical al textului, el ne oferă numai o latură din universul său, pe cealaltă lăsîndu-ne nouă, pusi în postura de cititori (sau receptori), să o descoperim, să o clădim, să o creăm. Este o poezie care te implică în cel mai înalt nivel, te face să participi si să colaborezi cu textul poetic. Actul trăirii acestor poeme se termină din relatiile cu receptorul, pentru că, din însăsi natura lui, textul poetic este un obiect polisemic, ipostază care presupune o deschidere la infinit în relatiile cu receptorul (ca functie translingvistică si transenuntiativă). Poetul întelege, rareori, sensul măsurii. Ceea ce a spus si Michelangelo: sculptura este arta de a scoate din material si nu de a adăuga. Asa procedează si Hageosai, scoate tot ce este în plus, poezia rămîne în ceea ce poetul consideră ca fiind foarte importantă, fără prolixitate, explicatii inutile, cuvinte, semne care încurcă fără nevoie poezia.
În general poezia este scurtă – pare mai mult rezultatul unei reduceri lingvistice si a ideilor, imaginilor, asociatiunilor, cugetărilor, decît o poezie concepută ca atare. De asemenea, putem spune că poezia devine, prin condensare, profundă, ermetică, plină de magie, expresivitate etc. Prin materialul poetic ce rămîne după atîtea prescurtări si condensări, poetul îsi face griji pentru combinări posibile ale cuvintelor, ideilor, imaginilor, pentru combinatii lingvistice, suficiente pentru a clădi o poezie care să genereze idei.
Poetul filozofează prin cuvinte în discursul său liric; Hageosai a ales mijloacele adecvate pentru a cugeta, poezia rămîne esentialmente sprijinită în mijloacele specifice artei.
De cîte ori am vrut să mă plimb prin vanităti
Toate străzile erau legate nod
De cîte ori am vrut să mă scufund în singurătate
Gîndurile miroseau a mucegai
De cîte ori am vrut să mă odihnesc
Timpul a întîrziat să vină
De cîte ori m-am plimbat prin lucruri fără de sens
Din capul meu a iesit fum.
(Străzile s-au legat nod)
Textul poetic de mai sus oferă atitudini existentiale asupra solitudinii, cugetări asupra ontologiei fiintei umane, asupra timpului si curgerii lui, asupra rostului vietii si lucrurilor lipsite de sens. Hageosai, în căutarea drumurilor lui, în încercarea de a dovedi experiente existentiale, denotă esecuri, vanitate, goliciune. Poetul rămîne un gînditor liric, filozofia sa ne oferă sinteze ale unei autodefiniri existentiale care prinde forme generale. Poetul este un pilduitor al unui destin personal, un glas care încearcă să transmită un mesaj liric personal.
Halil Hageosai posedă un timbru special în poezia albaneză, cu pecete personală, elaborat si matur în acelasi timp. Această calitate, credem, este legată de faptul că autorul debutează cu primele versuri în anul 1964, predă primul volum spre tipar în anul 1979, obtine un premiu in 1980, iar prima carte de poezie îi apare în 1992, pentru a ajunge, anul acesta, la cel de al saptelea volum. Autorul păstrează coloratura locală si natională prin articularea semnelor poetice de apartenentă autohtonă ca: Dukaghini, Shtjefën Gjeçovi (Stefan Gheceovi), Hasi si Gheakova, Drenita si Tetova, Tropoia, Tepelena, Kalabria, Manastiri, Ianina si Çamëria (Ceamăria). Autorul este absolvent al Facultătii de Litere din Prishtina. Este presedinte al Uniunii Scriitorilor din Kosovo (filiala Gjakovë), profesor de limba albaneză si autorul mai multor volume de poezii. Opera poetică a lui Hageosai este deosebit de bogată, cu atitudini si registre variate de sentimente, este o poezie autoreflexivă, întrucît eroul liric i se adresează si păcatului, regretului, iertării, dorului, milei etc.
Venirea poetului în limba română este un eveniment, un semnal binevenit, ce preîntîmpină venirea primului volum de poezie din Kosovo la cititorii români, în acest loc binecuvîntat de Dumnezeu, unde au văzut lumina tiparului operele renascentistilor si ale celor mai mari poeti clasici albanezi ca: Naim Frasheri, Asdreni, Lasgush Poradeci s.a.m.d.
Poetul kosovan Halil Hageosai este tradus pentru prima dată în limba română . Descifrînd sufletul acestui autor cititorul român îsi va forma o impresie mai clară despre poezia albaneză din Kosovo, deoarece poemele traduse poartă toate elementele tipologice caracteristice poeziei creată în această regiune. Sînt trăsături care, de altfel, îsi găsesc multe tangente cu poezia modernă europeană, în spetă cu cea ermetică, unde modalitatea de comunicare cu receptorul este fraza condensată. Această însusire a operei sale se poate constata de la prima vedere. Ea se traduce prin excluderea descrierilor lungi, figurilor concepute în mod clasic etc. Poetul ne oferă o materie lingvistică rezumată, transmitînd însă cît mai multe idei, cît mai multe sugestii lirice, cu cele mai putine semne lingvistice posibile. Acest proces este posibil în orice limbă naturală, cu atît mai mult cînd este vorba de limba albaneză, o limbă străveche cu foarte multe posibilităti de exprimare lexicală si de ordin sintactic. Poezia lui Hageosai îti aminteste, mai degrabă, de tablouri din pictura minimalistă, unde esenta oglindirii lumii se reduce la cît mai putine obiecte, realizate cu cît mai putine mijloace artistice, pentru a ajunge cît mai repede la esenta lucrurilor, la chintesenta lor.
Hageosai se dovedeste a fi un poet profund si rafinat, cu o capacitate de observare fină si de selectionare surprinzătoare, un artist care stie să se oprească la momentul potrivit, să ia în considerare detalii ce poartă o însemnătate pregnantă în poezia sa. Alegerea cu elegantă a detaliilor poetice si fixarea momentului poetic prezintă un deosebit interes pentru poet, pentru că pe el îl preocupă mesajul liric, mesajele care nu depăsesc niciodată limitele poeziei, textul si discursul poetic rămînînd esentialmente liric. Poetul gîndeste prin figuri, articulînd ideile prin cuvinte încurcate cu imagini, prin asocieri, prin cugetări asupra lumii, asupra realitătilor istorice, dragostei, trădării, prieteniei, omului în general. Autorul încearcă să pună unele întrebări, fără să aducă răspunsuri, infiltrate prin conceptii personale.
Prelucrată din punct de vedere lingvistic, poezia lui Hageosai ne invită să descoperim mesaje ascunse printre rînduri, în subtext, în continutul vertical al textului, el ne oferă numai o latură din universul său, pe cealaltă lăsîndu-ne nouă, pusi în postura de cititori (sau receptori), să o descoperim, să o clădim, să o creăm. Este o poezie care te implică în cel mai înalt nivel, te face să participi si să colaborezi cu textul poetic. Actul trăirii acestor poeme se termină din relatiile cu receptorul, pentru că, din însăsi natura lui, textul poetic este un obiect polisemic, ipostază care presupune o deschidere la infinit în relatiile cu receptorul (ca functie translingvistică si transenuntiativă). Poetul întelege, rareori, sensul măsurii. Ceea ce a spus si Michelangelo: sculptura este arta de a scoate din material si nu de a adăuga. Asa procedează si Hageosai, scoate tot ce este în plus, poezia rămîne în ceea ce poetul consideră ca fiind foarte importantă, fără prolixitate, explicatii inutile, cuvinte, semne care încurcă fără nevoie poezia.
În general poezia este scurtă – pare mai mult rezultatul unei reduceri lingvistice si a ideilor, imaginilor, asociatiunilor, cugetărilor, decît o poezie concepută ca atare. De asemenea, putem spune că poezia devine, prin condensare, profundă, ermetică, plină de magie, expresivitate etc. Prin materialul poetic ce rămîne după atîtea prescurtări si condensări, poetul îsi face griji pentru combinări posibile ale cuvintelor, ideilor, imaginilor, pentru combinatii lingvistice, suficiente pentru a clădi o poezie care să genereze idei.
Poetul filozofează prin cuvinte în discursul său liric; Hageosai a ales mijloacele adecvate pentru a cugeta, poezia rămîne esentialmente sprijinită în mijloacele specifice artei.
De cîte ori am vrut să mă plimb prin vanităti
Toate străzile erau legate nod
De cîte ori am vrut să mă scufund în singurătate
Gîndurile miroseau a mucegai
De cîte ori am vrut să mă odihnesc
Timpul a întîrziat să vină
De cîte ori m-am plimbat prin lucruri fără de sens
Din capul meu a iesit fum.
(Străzile s-au legat nod)
Textul poetic de mai sus oferă atitudini existentiale asupra solitudinii, cugetări asupra ontologiei fiintei umane, asupra timpului si curgerii lui, asupra rostului vietii si lucrurilor lipsite de sens. Hageosai, în căutarea drumurilor lui, în încercarea de a dovedi experiente existentiale, denotă esecuri, vanitate, goliciune. Poetul rămîne un gînditor liric, filozofia sa ne oferă sinteze ale unei autodefiniri existentiale care prinde forme generale. Poetul este un pilduitor al unui destin personal, un glas care încearcă să transmită un mesaj liric personal.
Halil Hageosai posedă un timbru special în poezia albaneză, cu pecete personală, elaborat si matur în acelasi timp. Această calitate, credem, este legată de faptul că autorul debutează cu primele versuri în anul 1964, predă primul volum spre tipar în anul 1979, obtine un premiu in 1980, iar prima carte de poezie îi apare în 1992, pentru a ajunge, anul acesta, la cel de al saptelea volum. Autorul păstrează coloratura locală si natională prin articularea semnelor poetice de apartenentă autohtonă ca: Dukaghini, Shtjefën Gjeçovi (Stefan Gheceovi), Hasi si Gheakova, Drenita si Tetova, Tropoia, Tepelena, Kalabria, Manastiri, Ianina si Çamëria (Ceamăria). Autorul este absolvent al Facultătii de Litere din Prishtina. Este presedinte al Uniunii Scriitorilor din Kosovo (filiala Gjakovë), profesor de limba albaneză si autorul mai multor volume de poezii. Opera poetică a lui Hageosai este deosebit de bogată, cu atitudini si registre variate de sentimente, este o poezie autoreflexivă, întrucît eroul liric i se adresează si păcatului, regretului, iertării, dorului, milei etc.
Venirea poetului în limba română este un eveniment, un semnal binevenit, ce preîntîmpină venirea primului volum de poezie din Kosovo la cititorii români, în acest loc binecuvîntat de Dumnezeu, unde au văzut lumina tiparului operele renascentistilor si ale celor mai mari poeti clasici albanezi ca: Naim Frasheri, Asdreni, Lasgush Poradeci s.a.m.d.
