TOYOHARA  Kiyoaki 

ANCORA

În zilele cu vînt îmi iau sacu-n spinare
Si plec pe drumuri
În zilele fără vînt îmi lepăd bagajul
Ca să rămîn acasă si să scriu versuri
Zile de izolare, sînt trei ani
De cînd soarele îndepărtat mă ignoră
De cînd prăbusirea mea continuă
Mă simt depăsit
Să aruncăm ancora deasupra acestor zile
Pe o insulă la doi pasi de soare, am ca tovarăsi de joacă
Două tîrfulite în bikini
Cotrobăi în crevasa în care as vrea să mă linistesc
Si aliniez rimele pe o partitură tăcută
În realitate a fi poet înseamnă să n-ai nici tată nici mamă
Să-ti faci o piatră  din inimă si să te retragi din lume      

Înainte de orice să rămîi singur
Fiecare bătaie de vînt are culorile serii
La naiba cu toate bucătile din partiturile tăcerii
Sorb cu sete din răcoritorul meu tonic
Netrebnic ce sînt
Kobe e un desert cumplit pentru orice poet

Home