POEZIE FRANCOFONĂ

Athanase Vantchev de THRACY
(Franta)
Poetul si translatorul Athanase Vantchev de Thracy, născut în Bulgaria, la Haskovo, în 1940, actualmente cetătean francez, a studiat poezia europeană într-un periplu de 17 ani prin universitătile continentului nostru, apoi a călătorit în Tunisia, Rusia, Iordania, Irak, Egipt, Maroc, Libia, Turcia, Arabia Saudită, Mauritania, studiind, publicând articole, eseuri, studii, primind o serie de premii s.a. A scris poezie si în vers clasic (abordînd o gamă prozodică diversă – epopeea, oda, sonetul, imnul, motetul, epigrama, elegia, rondelul, pastorala, satira, epoda s.a.) si în vers liber. A publicat, printre altele, o serie de monografii si o teză de doctorat pe tema La symbolique de la lumière dans la poésie de Paul Verlaine.

Vis

(όνειρος)
”...si noi cătăm să întelegem frumsetea ce e”
Charles Olson
Cum cerul de lună a fost acoperit
ce rece-i noaptea asta
sub naltii palmieri.
Nisipul si-a deschis inima
Si tot pământul
e un limpede cânt!

Vino, iubirea mea,
cu mine cântă
lasă-mi cântul să se-aseze
pe pielea ta
ca un vin bun
ce picură
unde i-e voia.
 
Lasă acest poem o briză să fie
sărutând
râul
din venele tale,
O, iubirea mea,
al meu diamant,
tăcut, neîncercat.

Charles Olson (1910 – 1970): poet modernist american; scria ceea ce numea un vers „proiectiv”/ deschis, care, în opinia sa, dăruia cititorului energia trecutului. Din operele lui:  The Maximus Poems (1960, 1968), Casual Mythology (1969), Poetry and Truth (1971) s.a.

 

Muzica amintirii

„Sunt Raftery, poetul,
de dragoste si de sperantă plin”.
Anthony Raftery

Ecoul pasilor tăi mărunti pe bătrânele scări de lemn
e cum cântecul micutelor picături de ploaie
bătând în frunzele-nsetate
într-o zi de iunie.

Da, bat în acelasi ritm
ca infinitul, fremătătorul, generosul
univers din afară!

Deschid usa, strâns te strâng la piept
si, dintr-o dată, fata ta strălucitoare
devine abur fugar
în căldura degetelor mele!

Îmi simt sufletul urcând piscul buzelor mele
gata să sărute muzica respiratiei tale de pasăre
lumina clară a ochilor tăi
atât de binecuvântati!

Cerul de amiază grăbeste
strălucind în ferestre bucuros
zâmbind pogoară spre noi,
parfumat cu colb de rouă
să binecuvânteze-a noastră dragoste!

 

Memoria rerum

„Usa au lăsat deschisă în noapte
si nici un suflet nu-i în ăst oras…„
                               Yorgos Themelis (1900-1976)

În blazatul martiriu al vietii tale, în linistitele lui crize de fiece zi,
câtiva antici picuri de sânge uitati sunt de sărutările soarelui!
În care an, în ce anotimp, în ce grădină fost-a, o, amintire?
Chiar nu mai stii, sau refuzi să o rechemi?

Mâni de mătase, buze arzânde, zâmbete senine,
fete cizelate de mângâierea celei mai pure lumini, în ce tară
acum muri-vei sub căzătoarele frunze ale uitucei toamne?

Amintire, păstrează, te rog, bătaia inimii mele,
opreste, dacă încă mai poti,
colapsul solemn al onestelor vorbe
în ametitorul abis al crepuscularului poem!
 
E totul terminat ’nainte de-a începe,
a fost spus totul, ’nainte de-a fi spus,
si nemiscat e totul, ca si tristetea, în tremurătorul suflet-în asteptare?

Frumusete hrănitoare

„În numele spiritelor celor morti,
zeii onorează durerea mea.”
Quintilian

Ai văzut abisul!
Ce altceva mai e acolo pentru tine, acum, suflete-al meu,
Decât să fii tăcut?

O veritabilă operă de artă
Pluteste la fel de gratioasă ca asta!

Fost-ai oferit în dar hrănitoarei frumuseti 
a cerului, pământului, aerului!
casa ta a devenit Cuvântul,
viata ta sunt cuvintele,
preschimbate în arzătoare sentinte
ale noptilor pline de durere!

Suflete al meu, acum apartii măretei poezii
purtată de respiratia zeilor
în simbol si număr,
imagine si aparentă
ce vin dinspre izvorul tuturor lucrurilor!

stii că nimic nu moare,
tu, fiică a princiarei mistici!
 
O, suflet a meu,
Totul e frumusete-n ochii celui pur!

 

Prezentare si versiune în limba română: Marius CHELARU