MICRO-ANTOLOGIE SONET / autori români contemporani/
TRAJANUS
2.IV.1969 (Viisoara – Hotin)
DOI COLIBRI ÎN ALB, DOI COLIBRI
Trist ca un rege mă despart de tine
Si n-am să-ti spun mai mult nici un cuvânt,
Doar inima o să tânjească-n mine:
«Regină pentru tine eu nu sunt».
Vei fi mireasa nu stiu cărui rege,
Voi fi desperecheatul unui burg
Si nimeni nu va fi ca să mai nege
Bratele noastre intonând amurg.
Nu mai continui, în zadar sunt toate,
Zădărnicia lumilor ni-i nas
Si o să vină hulpave regate,
Ca să ne troienească în oras.
Atunci vom fi în alb doi colibri,
Două cetăti ce nu se pot iubi.
PSALM CU MIEI
E-un timp cu miei, e ultimul lor plâns,
Pasc verdele întreg de pe morminte,
Si-aproape stiu că nu-i îndeajuns
Să-nveti să redevii în oseminte
Să nu mai fim cât mortii ne iubesc,
Adulmecând o trecere în moarte,
Pe ruguri coapse firave trosnesc
Si stele-apun bolnave si departe,
Ne-mpacă-un semn si ne conjugă-un sânge,
Alunecă-n vertebre un hazard,
Mioara plânge, parcă focu-ar stinge
Si ochii i se-ntunecă si ard.
În rest e vin, e noapte si e râs,
E-un timp cu miei, e ultimul lor plâns.
