DIN POEZIA CONTEMPORANĂ DIN CAMERUN
Moïse Kofane TSADE
(pseudonim de scriitor : El Loco de la Basura)
(n. pe 13 septembrie 1982, la Douala, Camerun)
Poet, prozator, actor, profesor, animator-bibliotecar, locuieste în Yaoundé, Camerun. Împreună cu alti scriitori (dintre care Jean-Claude Awono ori Martin Anguissa sunt cunoscuti cititorilor revistei „Poezia”, fiind tradusi în limba română), face parte dintr-un grup dinamic si vizionar, fondator al unor structuri literare si culturale, printre care un centru cultural (2008) în memoria ilustrului interpret, muzician, compozitor, ziarist Francis Bebey (1929-2001), un incontestabil ambasador cultural al Camerunului si al Africii, în Franta.
Rapsodie
Slobod poem as vrea să fiu
Aiurea să-mi pot plimba coama de mort-viu
În adierea brizei matinale si vesperale,
Să-mi alerg rătăcirea sălbatică sI bastardă
În labirintul Amazoniei
Să-mi înalt nechezatul
În mijlocul stârvurilor republicii mele
Să valsez în saboti unde vântul mă poartă
Slobod poem as vrea să fiu
Să-mi pot lăsa oriunde aleanul
Când mi se smulge libertatea
Căci slobod slobod slobod sunt
Si-mi colind aiurea soarta-mi sortită
Până-n ziua când strâmbătatea bunului Dumnezeu
Fără milă mă va lovi
Iar calul mortii mă va purta cu sine
Slobod poem as vrea să fiu
Să-mi cânt cu tărie amărăciunea strânsă
În fata lumii convertindu-mi lasitatea
Veacuri de singurătate desfiintând
Si pecetea sperantei punând-o pe
Soarele de mâine
Slobod poem as vrea să fiu
Ca un print mândru de fecioria sa
Ca un Tzumani ce-si urmează drumul
Ca rândunelele zburând fără destinatie
Ca pruncul în bratele mamei
Ca izvorul susurând la poalele baobabului
Slobod poem as vrea să fiu
Întâlnirea îndrăgostitilor
Spune-mi, Nadia,
Îsi ia oare inima ta uneori zborul
Când în candoarea-i vesperală
Iubirea-si miscă marea de adevăr
Vestind întâlnirea îndrăgostitilor
Când briza strengară si geloasă
Cântă idile pribege
Iar lumea-si află cele mai dulci miresme
Când tace tăcerea
Iar noaptea-si răsfiră lumina tăinuită
Spune-mi, Nadia,
Îsi ia oare inima ta uneori zborul
Când în pragul inimii tale
Iubirea îsi asterne pasii sacri
Când a iubi înseamnă mai mult decât vorbe ori tăcere
Atunci când răsună lira extaz de începuturi
Ce vesteste întâlnirea îndrăgostitilor
Pecetluind unirea inimilor
Spune-mi, Nadia,
Îsi ia oare inima ta uneori zborul
Scrisoare unei prietene
Străbătând fluviul neostenit al vietii mele
M-am izbit spre vărsare de mâlul tău
Am văzut mult timp tărmuri trecând
Dar niciodată zâne
Si totusi pe tine te-am întâlnit
În temerarul tumult al apelor mele,
Pe care niciun pescar nu l-a putut găsi
De la Homer până în prezent,
Esti acuarela muzeului meu
Căci gratia ta inefabilă si rară
Iluminează ornicul făpturii mele
Esti crinul din valea trandafirilor
Ce-mi înmiresmează verdele tinut
Si doar tu stii să mă-ntelegi
Iar eu, sovăind vrăjit
Te iubesc
În româneste de Marilena LICĂ-MASALA
Paris, 24 august 2012
Lectură bilingvă : Monica MUNTEAN, Ilzi SORA
În original : Orphie océanienne (anghila oceanică)
