Vasile TUDOR

 

 

SOMNUL DIN NĂMOLURI

 

Seara un cântec râios mistuie văzduhul

umbra păstorului a ucis soarele

si totul se retrage-n forma sa

învestmântat în haine de preot

cerul îsi mână turmele de zei

o, printre trestii visătoare

e o frumusete-înmormântată în oglinzi

 

de pretutindeni

un duh astral revarsă viata

din animalele ceresti...

 

dar somnul nămoluri

închide orice gură

si Totul se retrage-n forma sa

cel fără formă învată-închipuirea

 

o, pe buzele lui

cuvintele sunt pietre curgătoare!

 

 

ÎN OCHII ÎNCHISI

 

E o acceleratie a durerii

pe care nu o mai surprinde nimeni

imaginile se reped unele în altele

nici un contur nu mai e sigur

fără timp e amestecul zilelor

fără grai sunt cuvintele

în spatiul nimănui

umbra ei pâlpâie livid

în ochii închisi

vesnicia-i albastră...

 

 

POEM DE DRAGOSTE

 

Ea îmi întinde o frânghie

de care as putea să mă spânzur de mai multe ori

si spune că sunt bratele ei.

Eu îi arăt lumile ce ar putea s-o ucidă

cu dragostea mea pentru alta

si strig să privească la sufletul meu.

Dar ea continuă să-mi aranjeze fularul

pe care desigur as putea să-l destram

si cu o simplă răsuflare!

 

 

IMN ORFIC

 

S -a născut pe măsura tristetilor mele

era fala zilelor

mai sprintenă decât auzul

era începutul si sfârsitul

dar umerii s-au subtiat în lumină

zadarnic înalt valurile-n cântec

cine s-ar trezi din intimitatea muteniei

sub cerul clătinat de pleoapele ei

mie, celui căruia lumea-i stă în strunele harfei

mi-e de ajuns o iluzie.

 

 

*

* *

 

...cântă, lumină!

în pulsatii dansează

întunericul....

 

 

MARE

 

Un guler alb se rupe-n tărmuri negre...

 

nelinistea ta mână epave dedesupt

a mea mă-întinereste!

 

 

ECHILIBRU

 

... ce fluture de inimă

sunt:

echilibru surprins

într-o lampă.

 

*

* *

...invizibil greier

umblă prin mine

târâie în creier...