Bogdan ULMU
S-au supărat cuvintele pe mine...
...fiindcă am început să le-nsel
cu tăcerile tale,
abur al Volgăi!
N-au cum să-nteleagă
natura specială
a conversatiilor noastre-n
limba nerostirii!
Chiar, ce bine vorbim noi,
tăcînd!
Am discutat în atîtea limbi,
stimă a Gangelui,
încît am ajuns...
poliglotii tăcerii!
Cea mai frumoasă discutie,
tin minte,
am avut-o-n mongolă,
la un pahar de kumîs.
Si cel mai plicticos dialog,
Walkirie a Bistritei,
în idiomul matern...
Cum să fiu supărat pe tine,
Zînă a Nilului,
cînd mă împingi,
pîs-pîs,
spre Guiness Book?!...
