MICRO-ANTOLOGIE SONET / autori români contemporani/
VASILE URSACHE
19.IX.1959 (Breaza – Suceava)
ÎN JOACĂ
Ci fruntea tu mi-o mângâi, precum lemnul
tâmplarul când de lucru nu mai are,
fără să-ti pese că vei sterge semnul
făcut, la început, de ursitoare.
Ocean retras sub pojghită de sare,
meningele si-a părăsit consemnul
si rabdă languroasa torturare
cum schilavul, la maslu, undelemnul.
…Ci totu-i joacă; ochii tăi de vidră
străvăd, în vis, răsplata ce-mi vei cere.
Auzul meu, tinzând înspre clepsidră
adaos la nisipul în cădere.
Ne prăbusim, apoi, unul într-altul –
fluturi de noapte poleind asfaltul.
DE CE NU POTI S-ATINGI DESĂVÂRSIREA
De ce nu poti s-atingi desăvârsirea
până nu-nduri cădere si damnare,
zvârlit la câini de propria-ti născare
încă din fasă să-ti înfrunti pieirea?
si decât cine să fii tu mai tare
când în ascuns se încordează firea
orânduind durerea si iubirea
ca harul să se crească prin lucrare?
si pildă pentru clipa de-ndoială,
unde să cauti când, până la tine,
nimeni n-a mesterit – nici rău, nici bine –
metalul prin ciocan si nicovală?
Sfârâie roua pe-un bujor sălbatic
ca lacrima căzută pe jeratic.
