MICRO-ANTOLOGIE SONET / autori români contemporani/
UTTA SIEGRID KÖNIG
22.IV.1943 (Poznan – Polonia)
N-AM FOST ZIDITĂ PENTRU NEMURIRE
N-am fost zidită pentru nemurire,
Din temeri slovele în vers se-ncheagă,
Mi-s astrii zi si noapte în umbrire
Si norii-s cei ce scrisul îmi dezleagă.
Pierzând al Ariadnei fir complice,
Rămas-am jertfă strajei Minotaur
În labirintul stărilor adânce
Si-n ultim vis nu-s frunzele de laur.
E sir flămând de clipe-nchipuite
Din el tâsneste vinovat sărutul
Cu dor, alint, plăceri, extaz, iubite!
Si la un pas mi-e vast necunoscutul.
Îti sorb esenta în trăiri subtile
Cât mai exist pe-ngălbenite file.
ÎNSIRĂ PLOAIA BINECUVÂNTARE
Însiră ploaia binecuvântare
Cu perle în comori pe verzi petale.
Pe-al zării arc mănunchiul de culoare
Răzbate-n armonii de raze pale.
Însiră ochii nostalgia-rouă
Din perle-albastre drept răspuns venită.
Domol si din căusul palmei plouă
Fior de mângâiere surghiunită.
Se-nsiră-n suflet a iubirii vreme
Ce-n perle (crez) cu tine se închide
Din fiece surâs curgând poeme
La dăruirea-i blândă ce ucide.
Si râsu-i plâns si plânsu-i bucurie
De-ar vrea doar gândul tău pe-al meu să-l stie.
