Valeriu VALEGVI
SOMNUL-TALISMAN
ti-e somnul din ce în ce
mai greu de descifrat
parcă dintr-o dată
cel ce până mai ieri
nedezlipit era de umbra-ti tremurândă
s-a sucit
nu mai răspunde direct
la invocarea din rărunchii obositi
si cât l-ai mai fi dogorit
cu întreaga fiintă
si cât l-ai mai fi derutat
cu frăgezimea unui gând
ti-e somnul (deja) un talisman
purtat (cu grijă) în lungile amiezi
PRINTRE UMBRE/ SĂ NE BUCURĂM
Printre umbrele solidare cu târziul
vânturându-se prin orasul
primitor altă dată
mi te-as fi închipuit cel mai putin
dar vremea trece
încet încet mă obisnuiesc
cu noua provocare când speram
să ne bucurăm mai mult de cadenta
anotimpurilor să ne strunim până la sânge
amintirile venind din potolite zări
dar vremea trece haihui
prin trupurile noastre împutinate
tot mai des îmi furnică umbrele
umerii de lapte
mă simt pe dinafară
CUM TE-ASEMUI/ PE LUNĂ PLINĂ
Te-asemui cu marea călcată
de viată hohotind în oase
te-asemui cu portul tăranului scos
la lumină pe nerăsuflate
te-asemui cu toamna nărăvindu-se
pe aleile populate altă dată
te-asemui cu umbra ciresului tremurând
pe umerii răscoliti de seară
să nu strici acordul cum
te-asemui cu miejii de nucă pe lună plină
