TINERI AUTORI

Silvia VAN

Chimia albului

Între noi
Absenta
ca o pînză ninsă
sunetele vocilor
se împotmolesc ametite
în cutele moi
amprentele palmelor noastre
se preling subtiri
pe sub tivuri
îndurerate
se adună în colturi
aruncîndu-se din înalt
sinucigas
ca turturii în soare
mor în sclipirea lor
întretăiată
sărutări desperecheate
respiratia asternutului cald
botit cîndva
sub sînii îmblînziti
zvîcnetul călcîiului tău
lăsat buzelor
pradă

Mi-e dor
iarna dansează încă
dezbrăcată
pe stradă
În piept
ciresul îsi pune
cămasă
de chiciură

Amnios

M-a învăluit mireasma ta caldă
Forfotind
ca o turbulentă lichidă
pînă dincolo de tremurul genelor
iubitule
mă înec în fiinta ta surîzînd
plutesc în spatiul tău intim
cu ochii deschisi
cu dintii strînsi
 inspirînd cu fervoare
transpiratia dulce din ventriculul stîng
cuvintele-ti cu aromă de piersici
aplecările tandre
înspre mîinile mele întinse
si expir la urmă
ferit
oboselile tale
absentele toate
si cîteva dureri de cap
subversive

Poem pentru tine

Cîndva
ne potriveam palmele
una peste alta
voiam să stim
dacă zvîcneste între ele
acelasi drum
fierbinte si liber
ca un sarpe cu aripi
plutind în vazduh

Eram tineri atunci
zorile veneau prea repede
si am uitat
să ne călcam unul altuia
pe urme, cuminti

Mîine
să-ti pui tocuri înalte
mi-ai spus
eu am plecat în fugă
zîmbind
apoi am intrat
păsind neglijent
în ziua cealaltă

Cînd ne-am revăzut
vara trecuse
eram străini
si ne priveam palmele albe
căutînd în minte
o zi fără glas
cînd, copii, eu si tu
ne-am măsurat
distanta dintre inimi
si-am adormit
înainte de capăt

Ai umărul cald
ti-as spune acum
dar seara pluteste între noi
ca un sarpe albastru
cu aripi
surîzînd obosit