DEBUT

Catalogul manuscriselor va propune:

 

Silvia VAN

 

trecere ilegala

îmi încremenise glezna în aer
ramasese agatata
în butoniera unei interdictii oarecare
si dintr-o data sfertul de pas suspendat începu sa se teama
se usca neumbrit de nici o durere la soare
lumina lingea noroiul sarat de pe talpa îi era foame
adulmeca atenta sângele trecerii alerga
celalalt pas îsi sapa tremurând transeea-n nisip
se însamânta pentru alta plecare
astepta
nu stia câte ceruri se vor sparge bucati
câte drumuri se vor zgâria între ele
muscându-si din carne
mâine cândva

numele nu mi-l striga nimeni
eram doar un numar impar poate cuminte
poate altfel lalâu cu picioarele-n sus
voiam sa trec granita în mâini cu fustele în cap chiuind
m-ademeneau povestile albastre cu lincsi
le-as fi disecat trupul de vii câti ochi as fi gasit
pe toti sirag mi i-as fi pus la grumaz
m-as fi pândit dincolo pe mine eu - sora mea siameza
as fi vrut dimineata râsul sa-mi gâlgâie

sub pantofii de bal
sa ma cutreier cu de-amanuntul din dreapta
sa-mi trec mie încet de-a busilea ori de-a-ndaratelea
tatuata de vise frumoasa uneori beata de dor
pe sub mal

 

   

poezie pentru un barbat

îmi permiteti domnule
vi s-a strâmbat cravata
lasati-ma s-o înnod cumsecade
sa va pieptan barba cu degetele
si timpurile

virgulele
cratimele amare
conjugarile dracului
încârligate
de-atâtea dezlegari la plecare
mai la nord decât nordul
mai la sud

mai la cer
sub peretele lunii
în ger
dati-mi voie
sa va netezesc pleoapa
sa va scutur de scame surâsul
cât va beti paharul cu vin
nu ceasul nu ce sa caute soarta
în buzunarul cu solzi
si cu spin?
acolo puneti-va doar stiloul
si ochelarii
când faceti amor
lasati-va câteodata umbra
sa se catere goala
pâna sub umar pâna sub coasta
pâna sub vena albastra
de dor

sa nu va îmbatati domnule
decât de vara aceasta
si doar de cealalta
nu amestecati rugaciunile
înainte de nunta

si mai ales respirati înspre rai
caci nu sunteti alergic la îngeri
la floare de mirt
la sâni înstrugurati de femeie
si mai cu seama
si mai cu seama
la cai

 

 

poveste despre Elvira Madigan

 

Elvira
mi se catara cu picioarele goale pe umeri

avea rochia de randevu eu stiam
cum surâd clopoteii asteptarii în pletele ei

nisipul rasaritului îi azurea talpile dansa o suta de pasi
între sentimente si înca unul pentru ultima strigare

glezna arcus îmi surpa pesteri în trup

sufocate de vise ele cresteau cum voiau la subsuoara luminii

ma alinta Elvira
se înfasura în jurul meu ca o esarfa de soapte
îi tresareau dintr-o data soldurile chemate de viscol

muzica bratelor ei ma înzidea respiram ca dupa prima iubire
vântul cuvintelor de sub tâmple îsi sapa poteci de plecare

ma deschideam punte sub freamatul ei ma ridicam pod

pentru zâmbet ma striga în limba stiuta de mine

îmi urca sufletul scara îsi sculpta calcâiele roz în pian ea

Elvira

 

târziu

 

se întâmpla ca tacerile începeau sa devina maligne
ma speriam când îmi vedeam degetele destramate
geamul absorbea gâfâind bucati de amprente aratatorul inelarul
litera m iar litera m de la mirare
cred ca mi-era dor si transpiram îmi ieseau prin piele ploile calde
mi le asezasesi în palme devreme era noapte sunt aici îmi spuneai
eu respiram cu tot pieptul atunci mi s-a încrustat oarba
luna de sticla irizata
pe umar

era pe undeva o fereastra eu o sprijineam cu bataile inimii
asteptam umbra ta surâzand dupa o vreme ni se desfaceau
bucati smaltuite din iris însamântam aerul cu icoane nu aveam curaj
sa-mi dezbrac trupul lânga umarul tau
cred ca plecasem prea devreme în lume îmi inflorisera deja gleznele
se scuturau sângele meu trecuse hotarul se-ascundea
tu îti modelai chipul pentru alta chemare
te rupeai încet mângâindu-mi cu genele buzele
ma uitai