POETI GERMANI CONTEMPORANI
Lode VARNEMEN
(n. 1958)
1.
tînãr: alergam deodatã prin patru anotimpuri ca
un tãuras nebun, frãmîntînd cu copitele
în toate colturile cîmpiei, precum inima mea în tot felul
de simtãminte.
cînd merele si perele atîrnau coapte pe crengi, mã cãtãram
de-o sutã de ori pe zi în copaci, strigãtele mamei
mugurii scãrii mele de bucurii, mã cãtãram de-o sutã de ori
pe zi în zi: în tãri mereu noi cu datini
încã necunoscute.
mai putin tînãr mã urcam în zi ca... într-un
cuib de ciori, ca sã caut uscat, o margine
a terciului ãsta de ani pe care deodatã începusem
sã-i simt în spate. Jos, drept jos pe punte:
vecinii, pe care nu vroiam sã-i mai aud.
Nimic nu mai e, las ziua sã-mi treacã prin
fata usii. gîndesc, întins pe saltea, cã
seara va fi rece si blîndã, în vreme ce arsita
spumegã în împietrirea de-afarã.
Mîtîsorii de salcie tivesc ca un covor alb
strada, nimeni nu vede cum puii de ratã dorm
sub aripile mamei lor pe nisipul de pe malul rîului.
2.
si ce lãudat am mai fost, cînd eram tînãr! iar cînd
nu aveam admiratori, mã admiram singur...
aici mã sprijin în bãt si admir
iarba,
franjuri la marginea aerului de noapte
în spatele meu stîlpii, deasupra locului atîrnã toate
stelele, si în canal pluteste luna, pe care odinioarã
credeam cã o pot face într-un ciubãr.
ca pescãrusul acela, la prima orã a zilei, oftat
de vînt între pãmînt si cer: nici eu nu sînt
altfel.
3.
un tigru: umbre de iarbã calcã pe o piatrã albã
o piatrã cu urme de pene: înghite acum un porumbel?
in tufe doarme o pisicã.
Traduceri de Francisca RICINSKI-MARIENFELD,
din revista „Krautgarten“, St. Vith/ Belgia, mai 2003
