Traian VASILCĂU (Traianus)

 

Mașina securitătii

Ce bine lucrează această masină,

Lucrează-n prieteni, colegi si-n poeti,

Doar ea nu va cere vreodată benzină,

Ci noi calomnii, înscenări si agenti.

Încearcă si spune-i că n-ai nici o vină

Si n-o să lucrezi pentru ea ---- te-a zdrobit.

Ce bine distruge această masină,

Ocheste fantastic, nu e de gresit.

Dosarele-s grele, memoria-i plină

Cu-agenti si-i tot cauti în vechi amintiri,

Ce misterioasă e-această masină,

Loveste din ziare, din cărti, din priviri.

Popoare dispar, zeu-n ceruri suspină,

Pămîntul de morti este zilnic mai greu,

Dar nu rugineste eterna masină,

Striveste destine, surîde mereu.

În miresme îngropat

 

În zori o să ne-atace trandafirul,

Treziti copiii, spuneti-le clar

Că a sosit minutul milenar

Să vă spălati pe suflete cu har

Si să înapoiati, golit, potirul

Ce duce-n Dumnezeu la ora sapte.

Veniti si încărcati-vă-n priviri

Parfumuri dense amintind psaltiri

Scrise de fluturii ninsi pe cetate

La ora inefabilei jertfiri.

 

În zori o să ne-atace trandafirul,

Deja tinteste sufletu-mi stingher,

În focul lui m-arunc cu patrafirul

Cusut din fir de stea si plătesc birul

De-a fi-n miresme îngropat ca-n Cer!

Psalmul zilei a șaptea

Am totul cît Te am pe Tine, Doamne,

Si n-am nimic dacă Te părăsesc.

Cîmpii de lumînări nesecerate

În ochi-mi duc si tot Te preaslăvesc.

 

Nevrednic sînt de Tine însuti, Doamne,

Tăcerea mi-i mormînt, pe care-l cresc,

Netrebnicul de mine-s o tînjire

La porti de iad si tot Te preaslăvesc.

 

Călugăr fără schit, n-am vreo chilie

În inima-mi pentru vreun cînt ceresc.

În leagăn dau mereu tristetea lunii,

Si-am înfiat-o si Te preaslăvesc.

 

În orice zi mă nasc si mor întruna

Si iar mă nasc să mor si să-mplinesc

Conditia neantului continuu

Pe care-l birui si Te preaslăvesc!

Dumnezeu la o cafea

De-o vecie viscolește

Cu luceferi, nu cu nea.

Astă seară mă răpește

Dumnezeu la o cafea.

 

Obosit, abia vorbește,

Turlă rară--vorba Sa.

Astă seară poposește

Dumnezeu la masa mea.

 

Taci mai bine, Te-odihnește,

Sunt, de vrei, tăcerea Ta,

Astă seară cînd oprește

Ceru-ntreg la poarta mea.

 

Și-o să pururi viscolească

Pacea Lui inima mea,

De-o să crească, să tot crească!,

Veșnicii în urma Sa.