MICRO-ANTOLOGIE SONET / autori români contemporani/
CRISTIAN VASILIU
19.VI.1978 (Bucuresti)
SONETUL 28
(Cato către Cezar)
„Stârpim în lăncii frica; în cetate,
Se răspândeste ca o pestă zvonul
Că pasul tău încearcă Rubiconul
Si-ti freamătă cohortele în spate.
Te-ntorci acasă istovit, din conul
De umbră al câmpiilor lui Marte
Si plănuiesti, cu mintile-ncurcate,
Să-ti cuibăresti, avid, în Roam tronul.
Nu răscoli în pricini fratricide,
Nu născoci din hotărâri divine
Sau sângele de zei ce-ti curge-n vine,
Prilej pentru-a ameninta cu mii de
Soldati spre Roma; nu uita de mine –
Căci eu cu mâna mea te voi ucide!“
SONETUL 29
(Cezar către Cato)
„Sub toga elocintei se ascunde
Pumnalul infamiei si-al trădării,
Pândindu-si stoic clipa-mbrătisării,
Pentru-a dicta atacuri furibunde.
Am irosit la marginile zării
Prea multă vreme, visele fecunde,
Si-acum, călcând nestrămutat pe unde,
Trântesc cu fortă poarta îndurării.
De-atâtea intrigi seci îi va pătrunde
Tumultul pân’ la Zei si o să cadă
Olimpul falnic în adâncul mării.
Întoarce-te la Roma si răspunde,
Senatului pios, pornit pe sfadă,
Că Cezar e la marginea răbdării.“
