POEZIE FRANCOFONĂ

Pierre VENDEL

Profesor de limba si literatura franceză, poetul Pierre Vendel s-a născut în orasul

Metz (Franta), la 9 septembrie 1967. Încă de pe băncile facultătii de litere mesine,

Pierre Vendel îsi manifestă pasiunea viscerală pentru lirica romantică hugoliană,

pentru marile spirite revolutionare, cît si pentru vechiul si noul lirism social-politic.

Un lirism departe de văicărelile metaforei de la ‘48 ! Militant, recuperator si

reparator al unei umanităti în derivă, Pierre Vendel devine în scrierile sale, un autor

atipic pentru vremurile de acum. Voce baritonală, inventivă, angajată, social si

politic, scriitorul nostru îsi va amîna editarea creatiilor, debutînd abia în mai 2009,

cu volumul FUNABUL , la editura tuluzeanà Le Chasseur abstrait .

Debutul autorului loren anuntă un scriitor curajos, si(n)gur si singular, un „cutitas”

rătăcit printre liricii dulcoizi ai Frantei contemporane.

Cu poeme-pamflet, cu pe-alocuri poeme de iubire, cu tolba plină de strigăte negre,

disperate, Pierre Vendel ne scrie de pe baricadele unei lumi industriale si

nepăsătoare, o poezie vulcanică, o poezie-pumn, ilustrată în rosu si verde de pictorita

Béatrice Garcia. Vendel scrie, critică, pansează, cere si oferă o nouă cale orfică:

IMPLICAREA DE SINE ! Mizînd pe totul rolul social al poetului în societate

LA PAGE BLANCHE

Pagina albă

Scrie

O poveste de iubire, fidelă si fără nori

Pe care si-ar imagina-o conform imaginii noastre

Scrie că scrie

Si cuvintele sînt pentru el pietre de pavaj, stînci

Pe care le aruncă celor care vor să le prindă

Si cuvintele sînt pentru el atît de tandre, atît de închise în sinea lor

Si atunci, el le amestecă, cu frica de a nu le sparge.

Scrie.

Dar cuvintele par a fi uneori singulare

Et ce scrie, pentru el, nu mai are nici un sens

Mîna lui înaintează

Si degetele se crispează si se dezleagă în zadar

Opera i se împrăstie fără ca el să mai poată face nimic

Îi scapă din mînă, precum o domnisoară necunoscută

Anonimă, ca frunzele moarte, întrerupte din.

P OEZIA / vară 2010

105

Lui i s-a părut că stie totul despre dragostea noastră

A (de)scris mai tot, a dat totul în vileag, ca actualitate

Si cînd s-a lăsat noaptea, si povestile lui s-au dezbrăcat pînă la piele

Si-a imaginat că o să scrie si mai mult

Si-atunci, cu degetul în ochi, cu moartea în suflet

Si-a propus să fugă după femeia aceasta

Si-atunci, cu degetul în ochi, cu moartea în suflet

A scris o pagină albă

Scrie

O poveste de iubire, incompletă, neterminată

Cuvintele au limite si nu pot inventa

Scrie că a scris

Si din istoria aceasta, din povestea istoriei noastre, vrea

Să reînceapă totul pe bazele unor date noi

Numai că nu se poate să se joace asa cu cuvintele, ca într-un joc,

Simple si străine, cuvintele îi sînt distribuite gresit

Si el care credea că stie totul…

Eu, pronume personal

Fie ca eu să fie singular

Fie ca eu să fie defectiv de plural

Fie ca noi să fie un eu fără a ne gîndi la

Fără ca eu să mă gîndesc la ea

Eu nu sînt decît o persoană

Eu nu este decît un pronume

Altul decît eu însumi

Eu este poet si-si reclamă dreptul la identitate

Eu este personal

Eu este pronume

Eu este relativ

Totul este relativ

Iar eu mă lupt cu toti cei

Care spun tu gîndind eu

Strivindu-i pe cei

Care nu au fost niciodată eu

Eu- uri, egouri de eu

Persoane singulare

Fie eu la singular

Sau eu fără plural

P OEZIA / vară 2010

106

Traditional ori personal

Eu conjug verbul

Eu este un mugur, o iarbă

Ce-si stăpîneste verbul

Pe cîmp în mijlocul lui noi

A fi nedefinit

Ceea ce ucide poetul

Cel care reclamă dreptul

De a fi definit

Dar eu este personal

Eu este pronume

Si eu mai este egou

Ce se bate cu cei care spun tu

simtindu-se eu

Si împiedică iarba

Neconjugînd verbul

Decît prin noi

Acest eu , acest mine

Această persoană cu totul singulară

Pronume personal eu

Cîntec de egoisti

În care printr-un eu

Joc de rele

Joc de cuvinte – iele

Poetul este un eu

Ce-si cere dreptul la identitate

Si închidem ochii

Nu sînt contorsionist

Nu-mi pun picioarele după cap

Decît atunci cînd urlu cu lupii

În lumea asta de oportunisti

Atîtia arivisti care se lăfăie

Devin din ce în ce mai puternici

Si care se cred atoatestiutori

La orice oră din zi

Ei batjocoresc umanitatea

Peste tot copiii plîng

Peste tot oamenii mor

De o parte bogătia

P OEZIA / vară 2010

107

De cealaltă seceta

Sampanie

Nabucudonosor

Urări de sănătate

Fără remuscări

Tuturor celor care de departe

De aici

Beau cupa pînă la fund

Iar noi plecăm ochii

Să simtim mai bine bulele

care ne piscă răcoritor cerul gurii

Si uite-asa închidem ochii la…

Am prins ritmul pasul

Asigurati maestri ai dansului

Si legitimati de drept

Voce a amăgirilor

vasalitatea

Au exacerbat în vrac

În lucruri nespuse elocvente

De legat Petru, Paul si Iacob

A fideliza necredinciosii

Nu vreau să fac precum Pilat

Să mă spăl pe mîini într-o amforă

Si să ne dăm vietile altora

Drept plată a unei facturi

Gavroche si Jean Valjean

Sînt recurenti în romane

Si de la Hugo la Delacroix

LIBERTATEA VA ÎNDRUMA NATIUNILE.

Prezentare si traduceri din limba franceză de Rodica DRAGHINCESCU