MICRO-ANTOLOGIE SONET / autori români contemporani/
DAN VERONA
1.VII.1947 (Luncani – Bacău)
CU MINE SE SFÂRSESTE-UN TRIB DE-AZUR
Cu mine se sfârseste-un trib de-azur
Sortit pe rugul inimii veline
Să păstorească roiuri de albine
La stânga si la dreapta împrejur.
El n-a trăit decât în presimtirea
Ferestrelor de sus de la mansarde
Iubind o flacără (stiind că arde)
În care si-a găsit ades pieirea.
O candelă pe-un nevăzut perete
Iată istoria acestui trib
Iar eu pifan urcat la rang de scrib
Scriind cu vârful unei baionete
De fapt plâng îngerul cu cap de miel
Prins de barbari în ultimul măcel.
O, VREMI CÂND TRIBUL SE-ADUNA ACASĂ
O, vremi când tribul se-aduna acasă
O, geamuri cu amurg de catifea
Când îngerul pe toti ne priveghea
Surâzător c-un fulger de mătasă.
Acum sub grinda ultimului cer
Stă tribul decimat de asteptare
Si strigă uneori pe cai călare
Să-aud că n-a murit si să mai sper
Că vor veni spre ziuă vestitorii
Dinspre tărâmul tribului barbar
Si poate vom alfa în ce altar
Tin îngerul captiv. O, iluzorii
Sunt vestile. Ei vin cu-adevărat
Dar mor fără să spună ce-au aflat.
