Diana VEZA



  

                                                                         
   
VIS ELECTRIC

Transcendentul si tributul de fericire
slăvi negre aburesc universuri anexate
perpetuează acelasi vis electric

figuranti pe pilot automat
măsti palide deformante
aschii din anima mundi
sechele arhetipale
măsluiesc un inconstient arogant

transplantul de realitate
scurmă ochiul afectelor

în cîmasa de fortă blocate
ultimele gesturi spasmodice

ORBUL
Carne din carne
duh din duh
sau duh din carne
lumină din lumină
întuneric din întuneric
sau lumină din întuneric

carnea naste duh si întuneric
sau duhul naste lumină
din sublimări de noapte

în secret se prepară
paznicilor de-o noapte
micul dejun copios

la poarta sufletului
zece orbi
cheamă pe Fiul lui David
urlînd cîineste

si se făcu lumină
căzu fulgerător în mijlocul lor
frînturi de cuvînt
tatonează pulpa incandescentă
a fructului oprit
în ceata crepuscului


ORAR IMPOSIBIL
Speculez slăbiciunea:
perversiunile imaginatiei
delirul lucid si efectul frustrat
gratiază inspiratia
ca si cum poemul n-ar fi poem

pe marginea limbului sferic
buzele batjocoritoare
iau initiativa exilului
afară se aude un polizor
norii trasează orasul
ziua se încolăceste în jurul blocurilor
cărămizile trosnesc aliniate
avortează roiuri de cărăbusi

sfîrsitul începe cu o stare de gratie
betie narcisică
(atasul iubirii universale)

bat cu pumnii în ferestre
zăngăne articulatiile
unui esantion de lume
somniferul ar fi o alternativă
prin poarta psihedelică
cu mereu alte orare
fosforescenta mintii
scurmă cenusa diurnă


TATONĂRI
Scriu concentric.
Constiintele alternative
rationează discret.

Linii de stingere zimtează timpul:
punctul din care imaginatia
ramifică inepuizabila descompunere.

Pragul lacustrei mentale
între mirajul asfaltului încins
si misticismul abuzat al eterului
cerseste Binecuvîntarea

Premiul revistei „Poezia” la Concursul National de Poezia „Aron Cotrus”, Medias, 2002.


Home