Sterian VICOL



 
 
 

În absentã
fiindcã purta lãntisor de-argint furat
trupul ei de trestioarã tãind
creanga teiului de la poarta tãrnii
în cruce copiii cãdeau în genunchi
sãrutîndu-i florile de pe rochitã

o asteptam de cîteva nopti
în cuibul de rîndunicã.

Iulie
în grãdina botanicã ea cãlca pe vîrfuri
de crengi cu spinii în coapsele mele
serpii lunecau printre pietrele fierbinti
scriind numere pe rochita flu-flu
rãmasã pe-o frunzã pînã la mine

ea în delir cu capul pe respiratia
ratia mea de viatã dãruindu-i-o
în timp ce încã mai scrie pe un perete
spart de albatrosi unde eu mã bronzez
cu mîna ta stîngã cã-n umãr mi-e cald

Fã-mã
fã-mã sã aud propriul trup
hãlãduind cu nichita
apoi sã te rogi sã rãtãcesti singurã
prin castelul conachi cu poeti bãrbosi
niste grãjdari cu placheuri de aur

Flori de plastic
flori de plastic zgîrie coperta unei cãrti
a poezie miroase carnea ta a poezie

Pleoapa
Pleoapa-ti în somn aripã-scriu
tãietura albastrã auritã de-o albinã
sau de degetele unui însingurat poet
abia venind de-a lungul noptii.

Icoana lichidã
Fãrã-a fi amprenta ia forma evadãrii de tine
cu labirintul pe brate rãscolesti
crîsme si biserici lãsînd dîre parfumate
si cîte-o venã tãiatã cont în palma
mea deschisã  icoanã lichidã a vinului
siroind pe coapsele tale mai subtiri
decît gura de secure.

Tu si ea
Si tu si ea aceeasi lamã de cutit într-o
salã de muzeu  eu o fur cu amurgul îngropat
pînã’n prãsele  si tu si ea cãutati strãlucirea
unui semn în trupul de cutit cu tu si ea
într-o salã de muzeu.


Home