Jean SAINT-VIL
(9 noiembrie 1945, Port-au-Prince, Haiti)
Prozator, poet, profesor universitar, urbanist. După ce a lucrat si trăit timp de 25 de ani în Gabon si Côte d’Ivoire, Jean Saint-Vil s-a întors în Haiti, în calitate de consultant, printre altele, pentru ministerul Educatiei nationale si ministerul de Interne. Zilnic, scrie cel putin un poem.
Vreau noaptea femeie
Vreau noaptea femeie,
În patul de dorinti
Ce năvălesc îmbelsugat
Ca un fluviu revărsat.
Vreau noaptea femeie,
Plină de apa iubirii
Ca buzele să-i adap,
Cu stropi de sărutări.
Vreau noaptea femeie,
Pe care s-o strîng si cuprind
Pînă cînd gongul zilei
Va bate dangătul iubirii.
(19 ianuarie 2011)
La sfîrsitul frazei
La sfîrsitul frazei mele,
Este o pauză,
Care se simte ca adierea
Usoară a brizei de mare
Atingînd malul tare.
La sfîrsitul frazei mele,
Este ceva care tulbură,
Sîcîie, schimbă,
Si dă idei
Culorilor curcubeului
Stergînd tăcerile,
Ca si cum punctul final
Nu era nici mai mult nici mai putin
Decît punct culminant exploziv.
(19 ianuarie 2011)
Sînii femeilor
Îmi plac călduti
Ca ouăle tari
La micul dejun,
Cu luciul
Ouălelor de Paste,
Ouă de ciocolată
Mai degrabă rotunde
De care mi-e poftă
Zi si noapte.
Îmi plac tari,
Blînzi în căusul palmei,
Cum bumbacul
Ia forma
Amforei iubirii
Care îi ascund
La vîrful tremurînd
Al degetelor mele.
Îmi plac copti,
Mai ascutiti,
Ca fructele
Bine prinse,
De ramuri,
Fie din fată
Ori profil,
În floarea vîrstei,
Prin porii mei,
Pe întinderea cîmpului,
Universului
Privirii mele.
Nu-mi plac,
Din siliconul
Ce le ascunde anii,
În fata ochilor mei
Curiosi să le afle
Frumusetea,
Ca bijuteriile
Pe piepturile lor,
Si care, desigur,
Dă lovitura de gratie
Găinii cu puii de aur.
(19 ianuarie 2011)
În româneste, Marilena LICĂ-MASALA
Paris, februarie 2011
