Dionisie VITCU
căintă de crai păunit
Iartă-mă îngere, n-am să mai fac,
rogu-te iartă-mi nedemna-mi purtare;
cenusă pe umeri îmi pun, sac în cap
Mă iartă-am gresit stiu
prea tare-am întins coarda, prea mult
inima-mi-gugustiucul zburlit
încă se zbate
ocult
Mă cain amarnic si-as vrea
psalmii lui David prin gura ta
în genunchi,
într-un colt asudat să-i ascult!
N-am să mai fac ce-am făcut, mă-ntorc
stiu, te-nteleg bine, sînt porc,
pre mult am iubit călare pe tun
si-am gresit, să mor c-am gresit
Între tîtele ei am dormit si…
nimic nu-i din ce crezi tu, nimic,
mă dusmănesc multi, dar
la a treia cîntare a cocosului,
ars am sărit, sleit, ostenit,
mi-am luat haina, paltonul, am lăsat bilet
si-am fugit!
Tot o fugă am tinut pîn-acasă!
Ce vrei mai mult,
ce dovadă că-s sincer, mai vrei
că nu te-am mintit, că nu-s ipocrit?
Calcă-mi cămasa,
dă-mi să mănînc si orisicît
hai, nu mai fi proastă, că-s tare-amărît!
