Llelu Nicolae VĂLĂREANU(SÂRBU)

 

1.toamnă fără iluzii

trec vânturi prin sânge
păsările ciugulesc timpul
toamna coboară prin frunze
colorând sufletul sărac
cu triste îmbrătisări

pietrele respiră în striatii
aerul umed de ploi
zidurile cu detalii baroce
din pietele vietii noastre
cheamă lumina între îngeri
noaptea fuge speriată
ca un soldat în transee
si cheamă norocul
să tragă de sforile asfintitului
întruparea în tăcere

crucea catedralei sparge norii
nicio ploaie nu va mai cerne iluzii

 

2.numai cocosii de munte

Nu-ti umple inima cu iubire femeie,
Sunt un castel slefuit din gheată.

Priveste cum mă ascund de căldură si ploi,
cu tâmpla lipită de vârful muntelui.
Vântul mă acoperă cu ninsori în somn
si după iarnă mă dezmortesc topit sub piele,
gata de plecare pe văile timpului înapoi.
Sunt sortit să nu prind vreodată săniile,
caii iernii le duc fără mine-n câmpie.
Nu-ti mai înghesui dorintele în asteptări,
lasă-le să zidească în tine cuvintele
si cheamă-mă cu ele în noaptea dintre ani.
Nu-ti răvăsi sufletul cu atâtea încercări,
iubirea mea există doar sub formă de lacrimă
si-ti curge în siroaie pe sâni.

În afara pădurilor care urcă sub creste,
numai cocosii de munte îti cântă iubirea,
dosită de cetina verde.

 

3.Anotimpuri arse

când vom fi tot mai departe unul de celălalt
vom pune între noi cerul cu întrebări
partea mea va fi cât toate zilele
partea ta cât toate noptile
la fiecare capăt
un anotimp diferit
si fiecare îl va străbate pe jos
eu voi zidi o casă după soare
tu-ti vei echilibra resursele
va fi greu
orice anotimp ars
ne va îmbogăti cu alte întâmplări
până la momentul acela
când distantele se vor topi
si vom tăia din cerul prea mare
portia noastră de suflet

 

4.vreau să văd plecarea

Nu-mi acoperiti ochii cu întuneric,
acoperiti-i cu lumină!
Vreau să privesc în ochiul lui Dumnezeu;
să-l chem în interiorul sufletului,
cu cerul său cu tot,
să-l simt cum face pasi mărunti
si strânge din dinti când nu-i convine.
Zideste mereu cuvântul,
se plimbă ca un necunoscut,
prin locul păcatelor brute,
încercând nu să le stergă,
ci să îndrepte filonul spre adevăr.
Cu fiecare gest, cu fiecare faptă,

pregăteste călătoria din întuneric
spre lumea divină.

Nu-mi acoperiti ochii cu moarte,
vreau să văd plecarea,
în tăcerea luminii.