Petra VLAH
SUA
Este pseudonimul Gabrielei Marilena Petrescu, născută în Bucuresti, la 3 iunie 1949, unde a absolvit în 1972 Facultatea de Filologie, sectia de Limba si Literatura Română. Din 1979 locuieste în SUA unde, în 1996 a fondat Societatea Culturală „Zestrea”/ „Romanian Heritage”, pe care o defineste drept singura organizatie din SUA care se ocupă de popularizarea culturii românesti printre vorbitorii de limba engleză si de recuperarea valorilor revendicate de altii (Brancusi, Ionescu etc).
 A publicat poezie în mai multe reviste de marcă din România, a desfăsurat o bogată activitate jurnalistică la: „Cotidianul”, „Cetatea Culturală, „Meridianul Românesc”, „Luminã Linã”, „Origini” (articolele/ eseurile sunt adunate în volumul de eseuri „Cafeaua de dimineată”).
Volume publicate: poezie – Ochi de năvod, Editura Augusta, 2000, La Capul Bunei Sperante, Crater 2000, Periferia zorilor, SigNata, 2000, Perimetrul ghimpat, SigNata, 2001, Pânza din ochi, SigNata 2001; proză – Întâlniri relevante, interviuri, Timpul, Iasi, 2000, Cafeaua de dimineata, eseuri, SigNata, 2001, Domnita de Zanzibar, roman auto-biografic, Ed.Masina de scris, 2003 si, în limba engleză, volumul de eseuri Divine Caroline.

Cartea vietii

am măsluit
cartea vietii
si am trisat dese ori
precum m-am priceput

am păstrat totdeauna un as
am păzit
un valet promitător
am zămislit
careu de dame cochete
si mai ales
nu m-am sfiit
de-o cacealma insolentă
si nu m-am lăsat coplesită
de fata de piatră
a unui adversar
închipuit

eu mi-am calculate
pe îndelete
mâna primită
si în consecintă
cu risc implicit
cel mai adesea
mi-am jucat cartea
mai mult sau mai putin
chibzuit

De-a curmezis

când turma
nu se vrea scăpată
tot ce-mi rămâne de făcut
cu sau fără
de a ei voie
este s-o scap
de sine

câine pe sortă
am cunoscut
destui
si am fost si eu
la rândul meu
crezând
că îmi dă mâna
să stau
de-a curmezis
la intersectie aglomerată
de contradictii banale
sfidând un semafor obraznic
ce-mi întârzia
o posibilă cale

 

Gând mlăstinos

 

desperecheat de-a lui simtire
gând mlăstinos
se agată de un banal si firav
fir de nisip

ipotechează
si ultima carte
ascunsă în mâneca sfârtecată

tocmeste
la miza cea mare
un vis tot mai palid
întrupat din ambitii
împerecheate stângaci
în amalgam de nimic

Scâncet de catarg

cu bună stiintă
mă îmbrobodeam
în cenusă
încercând să ascund
de ochi păgân
visare

aripi
de mine ciuntite
scâncesc mocnit
în vârf
de catarg retezat

catarg retezat
de un vitriol
aruncat
într-o promisă zare

catarg retezat
de o nearticulată
teamă de bine
 
catarg retezat
de o bâjbâită îndoială

catarg
ce odată fusese înăltat
spre împlinire

 

Scânteie si fluturi

mă îmbătam cu apă rece
când mă credeam
a fi de cremene

am scăpărat scânteie
lovindu-mă
de repetate ori
de bolovanul vietii
ce purtam în spinare
în nădejdea sisifică
de-a răsturna
o vechie rânduială
ce-o bănuiam schioapă

scânteia ciocnirilor multe
n-a aprins
foc de lungă durată
însă a fost
prea de ajuns
ca fluturi zglobii
încrezători în lumină
să-si sfârtece
aripi multicolore
ademeniti

!