1. Vrabia-ciugulind
    Pîinea de pe caldarîm
    Ultima cină!

2. Frunze căzute,
    Din arborele vietii...
    Trup pustiit.

3. Lac încremenit.
    Norii trecîndu-si umbra...
    Apa tremurînd.

4. Fascia musica!
    Centurionul strigă,
    Trezind Cetatea.

5. Soarele clipind,
    Cortegiu deja trecut
    Greier tîrîind...

6. Ploaie în amurg,
    Siroind pe Golgota
    Urme pe obraji...

7. Norii trecînd lin
    Pe deasupra ochilor
    Jertfă în văzduh.

8. Cu prima rază
    Mugurele luptînd.
    Si omul înfrînt...

9. Si prima rază
    Luptînd cu mugurele.
    Viată învinsă!

10. Focul din ochi,
      Stins de ploaia
      Lacrimilor cerului.

Regăsire-n albastru

Privesc în sus
Si mă inund de-albastrul cerului nespus!
Cîndva culoarea ochilor mi-a dispărut
Si am zărit,
Că totu-i alb...
Astru-n fiinta mea s-a zămislit.
Desi-ntr-o vreme el s-a stins,
Stiu că odat’ el m-a cuprins.
Si că-ntr-un colt al inimii lui arzătoare
A răsărit o albăstrea, ce poartă-n ea
Culoarea pierdută cîndva!

Oglindă dublă

Mă uit în oglindă
Si văd cum de dincolo emană lumină.
Să fie oare, aceasta, lumina-mi?
Sau e Acela ce-n mine
O Viată mi-a dat!
Sînt parcă valuri aburinde
Ce ies ca dintr-un trup ne-copt,
Spărgîndu-se de-un suflet port
Ce-ncet mijeste într-un colt,
Al pleoapei tremurînde.

DEBUT
Raluca Elena WEBER
               DEMIURG

Schitînd trăsături în cărbune
Surprind vocea Somnului-Zeu
Penel gesticulînd Morpheu
Te-astept descifrîndu-i rune.

Tu mă privesti cu genunchi inocent
Arcuind printre gene un vis
Zorii clipesc, despletindu-si lent
Amarul nocturn aievea promis.

                    EPILOG?

Călăuzindu-ti vocea din scoica păstrată
În pleoapa-nisip de sub Mare
Rămîn Pescărusul de azi si odată
Zburînd în derivă pe valul-cărare.

Am uitat să iubesc, violă crispată!
Portativu-cămasă-l privesc dezgolit
Arcusul de-o durere mată
Îngînă mereu c-am gresit!....

Tu, simfonie dezbrăcată
Ti-arunci o algă pe umerii goi
Asculti aplauzele-ncoronată
De tot ce n-a fost între noi...

             PRIMORDIALĂ

Te decupez de pe un sentiment
Si te lipesc la loc atît de asimetric
Încît din sufletu-ti ascet-profetic
Rămîne doar un zîmbet influent.

Grimasa însă-mi apartine mie,
Iar mimicii de pe colaj
Îi corespunde simplu să descrie
Al societătii apanaj.

Din tăieturi reconstruiesc o voce
Făr’ de părere si păcat
Strivind cu foarfeca un Măr atroce
Demonicul admonestat…