NINSORI (catrene)
lui Eduard Covali
(…)
8.
Îndrăgostit poetul s-ar dezveli de vorbe,
si-ar linge de silabe cărările din el;
balotul lînii luna desirului de cobe
nu i-ar dezice pofta de stripteasul rebel!
9.
Dresură funerară, vitralii coloide
sleiesc de bale cale potcoavei ostenite,
ranita încolteste seminte lunecoase,
poartă cu sine brazda si coasa ruptă-n oase!
10.
Atît de albă pana lebedei de pe scut!
Atît de verde miezul rotundului cărunt!
Aproape roz salcîmii decolorînd în teci
însîngerarea stelei împunse de berbeci!
11.
Atîrnă amintirea de-un fir precis de păr,
îmi pare blond în vîntul strivind de sîni izvoare;
de după colt mai ninge cu vorbe în răspăr
prelinse pîn’ la ziuă pe buze de pahare…
12.
Eram diurni odată, în urmele din pernă
ne camuflam sărutul de nopti sălbăticit;
păstrez suvita zilei, dorintă despletită
într-un cuvînt din stresini capitonat cu vînt.
13.
Din oale si ulcele zeii ning
cuci albi de fard în cuib de fată mare…
Nu-i nici un suflu cosmic mai calic
decît al vorbei nerostind ninsoare!
14.
Copacii scriu pe sufletul zăpezii
delfini de ziuă ispăsind răstimpuri,
văzduhul arde în cumpăna amiezii
rugul iubitei siroind amurguri…
15.
Maestre bun, primeste cu colinda,
pruncii de gînd înoată prin nămeti;
împacă-le de dincolo lumina
cu licărul părelnicelor vieti!
16.
N-aveai pe lume veste mai curată
decît ivirea zorilor din carte,
cînd i-auzeai mocnitdin toiul apei,
de rugul lunii te-aninai a noapte…
17.
Le este dor de tine dinadins,
cuvintele sînt Fetii-fără-Minte,
ba hămesiti de mortile din vis,
ba prea sătui de visele murite!
18.
Esti tot ce-ai vrut, suind fără zăbavă,
esti ochi de soare hohotind în barbă,
de-ti amintesti de steaua ninsă-n iarbă,
mai cumperi, pe furis, de-un ban zăpada!
19.
Cuprinde-mă si plîngi, suspin de algă,
izvorul ochilor mîntuitor,
oricît îi va părea calea de oarbă,
s-ar istovi înapoi de dorul lor!
20.
Din raiul rădăcinilor tîsnit,
încarcerat în razele de-afară,
te minunezi, salcîmule înflorit,
de carceri spinii, în străpuns, să doară!
21.
Urcusul larg, idee cu idee,
măsoară în pisc ce-ar mai fi fost de dat:
nordului sîni vîsliti de curcubee,
sudului stima stelei, mireasă de furat!
22.
Împleticit ninsorile se rup
de vînt, de neputintă planetară!
Sînt tinerii de douăzeci si un sut
si noi care-o mierlim a primăvară!
23.
As înjura de viul necuprins
zăpada întepenită la opt grade
si rănile-amutite din prelins,
Cuvinte, ninge singur ce se cade!
24.
Azi pare dus cu talgerele întinse
platanul conservat din Cismigiu,
se-aud cersind pînă la Primărie
cioroii oplositi în barba lui…
25.
Un spirit liber trece huiduind
sopîrla lepădărilor de coadă,
de libertatea vorbei coplesit,
se pipăie din cînd în cînd la noadă…
26.
– Cale stearpă de cuvîntul orb,
spune-i să-ti dea lumea înapoi!
Cere-i apa ferecată în sorb,
pînă nu cad vorbele pe noi!
27.
– Dă-i de cere, ia dac-ai poftit!
Azi întinde mîna, mîine minte!
Cine ce mai are de împărtit?
Vorba-i vorbă, ploaie de cuvinte!
28.
De peste tot sînt numai eu, o farsă,
o sleahtă peticită de-arlechini!
La rampă fumigatii de rozasă
îneacă pofta toamnei de tăuni…
29.
Astepti mereu ceva ce nu mai vine,
în latul iernii nu-i nimic de prins…
Îti amintea de-un timp al tineretii
cu vorbe atipind de-atîta nins…
30.
L-am întrupat, i-am strecurat veninul
pe rîu, în sita apei descîntată,
i-am descheiat să-mi răcorească sînul,
dar n-am uitat că-i sarpe niciodată…
31.
Belsugul omenesc, un fir de iarbă,
chiar sufletul călcat de vorbă ades,
zăpezile cîmpiei au ales
că firu-i vlaga înverzind din vorbă!
32.
Asa ne pregătisem să murim:
cu gîndul ud de roua împăcării,
dînd pinteni tu, de ceas să istovim,
cu mine în brate, patima cîntării!
