Cunoscută atît în Statele Unite, cît si în Europa, nu doar pentru lirica sa, ci si pentru interpretarea propriilor versuri, pe care, de altfel, le-a imprimat în engleză si în franceză. La sfîrsitul anilor ‘60 a condus revista The World, precum si St. Marks Poetry Project din New York. A editat, de asemenea, numeroase antologii si a publicat mai multe volume de  versuri, dintre care amintim:  Fast Speaking Woman (1975 & 1978), Shaman (1978), First Baby Poems (1982 & 1983), Makeup on Empty Space (1984), Invention (1985), Skin Meat Bones (1985).

De ziua lui Walt Whitman

O hartă strategică a nenorocirilor, flămînda Americă
O tintă pentru cîntec, poemul,
protestul
O istorie lungă si imperfectă te umbreste
Toată suferinta, sexul &
distractiile sublime să treacă neobservate
Iar lumea să continue să respire

E simplu: o femeie se trezeste & se întinde
Lumea e oglinda ei & un portal deopotrivă

(Sarcină whitmaniană de dimineată: a trezi tara pentru a fi ea însăsi)

Berthe Morisot

Spre sfîrsitul vietii sale ea a spus că
dorinta de faimă după moarte i se părea o
ambitie inutilă. „A mea”, a adăugat,
„Se mărgineste la dorinta de a prinde
ceva asa cum trece, oh, ceva, cel
mai neînsemnat dintre lucruri !”

Un critic scrisese despre spectacolul de la
Salon des Impressionnistes evidentiind-o pe
Morisot: „Sunt vreo cinci sau sase nebuni,
iar unul dintre ei e o femeie.”

Cîntecul numerelor

M-am multiplicat, sunt 2.
El era parte din mine,
a iesit din mine,
a luat o parte din mine.
M-a sfîsiat.
Sunt 2, el e arta mea,
nu, e separat.
E arta numărul unu. Eu nu-s gata
& sunt încă una.
Cînt despre fiul meu. M-am
multiplicat, Inima mea e
în 2, jumătate la el &
jumătate la tine,
care esti, de asemenea, parte
din el, & tu & el
& eu compunem un trio de
dulce congruentă.