POEZIE ANGLOFONĂ

 

 

Michael WATERS

Rochia de mireasă

 

De Halloween, cînd am îmbrăcat rochia ta de mireasă,

copiii s-au speriat si-au refuzat zile întregi să imi vorbească.

Imi epilasem gambele, îmi înfoiasem buclele

si apoi—rujat, fardat, profund emotionat—

am strălucit ca o starletă pe platoul de dans.

Nu mă mai simtisem nicicînd atît de senzual—

scolărită catolică si curvă de cartier.

În pat, boiti, terminati, fantazăm:

înclestati unul in altul, ne-am contopit ca niste gemeni desperecheati.

Tu îmi erai mire timid. Iubito, eu îti eram mireasă.

 

Irachieni morti

 

Pe balcon, doi irachieni mănîncă un irachian mort ,

Tăvălit prin ploaie de vreo trei zile. Si încă un irachian—tot mort--

Care s-a descompus încetul cu încetul, pînă au rămas doar pene.

O ciumă a contaminat orasul—irachieni morti

Murdăresc acoperisurile, si irachieni bolnavi se prind

De tălpile noastre, ca niste jupe rupte, sau rămîn pe drum,

Striviti de camioane. Acestia din urmă-s mîncati

Ca la dozator; în curînd, alti irachieni morti

Aglomerează curtile scolilor si parcurile. Copiii le trag cu sutul

De parcă ar fi mingi de fotbal; explozii de pene, irachieni morti

Rostogolindu-se prin aer, unde aproape nici un irachian nu mai rămîne viu.

În primele zile, nici nu mi-am dat seama: irachieni morti

Sus si jos. Oriunde te uiti, irachieni morti.

Si apoi, ca un poem, cristalizîndu-se, subit: O, irachienii, morti.

 

 

Măsline Negre

În zilele cînd fosta mea sotie

o învăta engleza pe-o soră medicală mustăcioasă ce spera să lucreze

la cabinetul unchiului ei din Queens,

eu îmi beam ginul pe balcon, ascultînd

cum citeste cu voce tare din manualul de engleză,

si pe elevă imitînd-o, încet: “Unde doare?”

Apoi nevastă-mea relua aceleasi cuvinte

ca fata să poată repeta după ea fiecare silabă,

pînă cînd mă scotea din minti si-o tăiam spre Ambelakipi

încercînd să descifrez, din taxiul iute,

titlurile inscriptionate pe copertine—“Viata mea de cîine,” “Tren fugar,” “Taurul înfuriat”—

apoi hoinăream pe lîngă magazine întunecoase care încă mai vindeau un singur produs

—gaz, săpun, brînză, caiete—

si intram în alimentara unde se dădeau măsline,

doar măsline, în butoaie însirate ca într-un labirint,

de-a lungul coridoarelor mucegăite si-al zidurilor dărăpănate.

Mă strecuram printre butoaiele scunde

să pipăi fructele, să le mîngîi strălucirea de cerneală,

pielita zdrelită asemeni unghiilor despicate,

carnea grăsană, sarea aspră adunîndu-le si cîntărindu-le

greutatea negricioasă asemeni scufiei de călugăr—asa, numai să treacă timpul.

Întotdeauna alegeam o jumătate de kilogram din măslinele cele mai strîmbe, zbîrcite si negre,

Măsline răsărite dintre pietrele sacre de sub muntele Athos, si apoi

trebuia sa strig “Fuck Kissinger“ de trei ori ca să primesc permisiune de la vînzător să le cumpăr.

Înapoi pe străzile prăfuite ale Atenei, o luam încet spre casă cărînd, în căusul palmei,

un mic sac de patima, pungă de hîrtie îmbibată cu ulei. (nu stiu ce e patima, ar merge nmai bine în italic, pt. A nu se confunda cu substantivul patimă)

Fiecare măslină dusă la gură oglindea lumina copertinelor si-a taxiurilor grăbite;

fiecare măslină-mi ardea limba cu cărbunele înrosit al amărăciunii si-al istoriei.

 

 

Colierul de Cernobîl

 

Printre “tările care vor reusi să falsifice moartea”

Baudelaire nu si-ar fi putut imagina, la 1846, Belarusul

Unde gîturile festonate cu cicatrici în formă de semilună

Rînjesc din săli de clase si curti de orfelinate.

 

Nici măcar un estetician precum Gerald de Nerval

Care-si ducea homarul la operă în lesă

N-ar fi putut proroci, pentru cei osînditi, un astfel de contur—

Bijuterii post-operatorii în locul unde tiroide în formă de fluturi

 

Mai întîi s-au înnegrit, si-apoi au înflorit.