POEZIE SUEDEZĂ
Jacques WERUP
Poet si prozator născut în 1945, Jacques Werup este unul dintre cei mai talentati si mai productivi scriitori ai Suediei. A publicat volumele de versuri: Timpul la Malmö pe pămînt (1974) Petele vietii (1977) De la usă pînă la taină (1985) si altele. Trudeste si scrie la Malmö si la Paris. Structură meditativă, dar neocolindu-l nici reflexivitatea, adept al formelor epice, Jacques Werup înregistrează în scrisul său o sensibilitate si o vigoare native si nuantele melancoliei visătoare. Poemele mai mult în proză decît lirice conferă mărturia unei convingeri despre sensul activ al vietii, sens în care sinele poetului devine unul constructiv. Asadar, acest lirism ne relevă o remarcabilă complexitate sufletească si nu în cele din urmă, o stăpînire matură a uneltelor spunerii pînă la subtilitatea fiecărui vers.
Energia
Ceva mic, foarte mic, si totusi cu modesta lui putere se împotriveste ruinei. Ceva invincibil. Ascultatii Rîul. Buruiana. Andreaua bunicii. Zornăitul măruntisului. Ceva atît de neînsemnat încît nimeni nu-i spune nici fortă si, cu atît mai putin, factor al puterii. Ceva care n-are nici volum, nici greutate. Ceva aproape invizibil si, totusi, în pofida modestei sale valori, mentine miscarea în curs. Ascultati, ascultatii Murmurul. Mica negustorie. Frauda. Un surub care se strînge. Adesea ratează. Moare din fasă, stearsă si anonimă. Uneori e de-a dreptul vătămătoare. Dar e înlocuită destul de des. Mentine miscarea. Durează. Moare. Dar e mereu înlocuită. Înlocuită.
Răsare tărea
Simt cum cresc
Împreună cu tine.
Sînt atent cu fiara
din lăuntrul meu.
Din gură-mi răsare tăcerea
ca o frunză imensă.
în loc să urli
rămîi încremenită.
Noaptea călătorim
umăr la umăr, ne sprijinim
reciproc, ne dăruim unul altuia
partea ce ne desparte –
fotosinteze fără suflet.
O alee de frunze
Întregul si petele.
Teoriile si petele.
Ideologii, visuri si pete.
Sisteme, rîuri murdare,
narcoză,
frunze verzi, sperantă,
aer, ochi,
pete, pete pe ceasul
întregului pîngărit.
E ca si cum ai călători
în grabă si culcat pe
o alee de frunze
deasupra cu cerul învăpăiat –
eterul aducerii-aminte-n
cădere. Si deslusesti
metabolismul frunzelor
ce se învîrtesc în cerc
ca si vocile istoriei.
Prezentare: Victor STEROM
Traduceri: Ion MILOS
