Zofia NOWACKA-WILCZEK
Pe numele adevãrat, Zofia Joanna Wilczek, s-a nãscut la 25
aprilie 1947, în localitatea Krasnystaw, la sud de Lublin, într-o
familie de tãrani: Jan si Marianna Nowacki, A urmat, între 1954
si 1961 cursurile scolii generale din localitatea natalã, apoi Liceul
de culturã generalã „W. Jagiello”, din acelasi loc. A studiat
filologia englezã, între 1967 si 1972 la Universitatea „Maria
Sklodowska-Curie” din Lublin. Imediat dupã terminarea studiilor a
fost angajatã ca profesoarã de limba englezã la Liceul
de culturã generalã nr. 1 din Lublin, unde lucreazã
si azi. A fost membrã NSZZ „Solidaritatea” si a clubului literar al
profesorilor, ce purta numele poetului Jczechowicz. Între 1990-1991
a colaborat la „Gazeta casei”, iar debutul literar si l-a fãcut în
publicatia „Kamena”, cu poeziile „Trema” si „Nesiguranta”. Între 1986
si 1994 a obtinut premii si mentiuni la peste 30 de concursuri literare,
printre care: Premiul III la Primãvara lodzianã a poetilor
– 1986 si la Sectia traduceri din poezia englezã a Concursului Traducãtorilor,
de la Lödż – 1990; locul I la Concursul debutantilor, organizat de Asociatia
Scriitorilor Polonezi din Lublin; locul II la Concursul Despre puterea Pîinii
– 1997. Locuieste cu familia într-o vilã, pe soseaua de centurã
a orasului voievodal Lublin. Din bibliografie amintim: Jumate poezie – jumate
serios, Lublin 1994; Aduceti mîngîiere nelinistii, Lublin 1995;
Pentru mine sînt versulete, Lublin 1997; Vedere din zborul cuvîntului
– editie bilingvã, cu traducere proprie în limba englezã,
Lublin 1997. Poeziile sale au fost cuprinse în volume regionale sau
la nivel national, cum ar fi: Primãvara lodzianã a poetilor,
Varsovia 1989; Almanachul Clubului literar al profesorilor, p. I, Lublin
1990; Înfloreste ca un trandafir, Szczecin 1993; Deschideti bunãtatea
în fiecare zi, Lublin 1994; Iubire polonezã ’95, Lublin 1995;
În jurul izvorului, Lebork 1995; Iar noi sîntem atît de
mici..., Lublin 1996; Peste Pulawa este un acoperis de sticlã, Pulawy
1996 si Versuri alese, Ludżmierz 1996. Poeziile de mai jos sînt alese
din volumul Aduceti mîngîiere nelinistii.
Despãrtire
Sã mã despart de casã
ca de un om
pentru totdeauna
oare trebuie sã plîng
atunci cînd o resping
si o dau altcuiva
o trãdez cu o casã nouã
oare ea
cea adevãratã
bunã si blîndã
nu întoarce ochiul ferestrei
si la despãrtire
vrea sã-ntindã mîna clantei.
Timp si loc pentru poezie
mi-ai înãltat o casã
frumoasã
poetii
spuneai tu
trebuie sã locuiascã mãret
pe versuri
pline de demnitate
de parcã ai fi uitat
cum
cea mai adevãratã poezie
ne aducea pe toti noaptea
la cãmãruta-nchiriatã
ca peregrinul fãrã casã.
În casa nouã
în casa noastrã nouã
avem si mobilã nouã
ne-am fãcut rost si de
iluzii noi
si de o ploaie nouã
care bate numai la noi
în ferestile noi
iar nu ca pînã acum pe drum
sau în ferestre la vecini
peste casa noastrã proprie
domneste linistea noastrã proprie
si parcela noastrã de Cer
unde îngrijim de Dumnezeul nostru
propriu
pentru necesitãtile noastre
avem si ceata noastrã proprie
pe lîngã casã
pe care nu trebuie s-o împãrtim
ca la bloc cu firul de plumb
de la parter si pînã la terasã
ne-am mutat în casã nouã
si trupurile noastre proprii
si pentru lacrimi noi
ne-am adus aceeasi ochi
din pruncie
în casa noastrã trãim
trãim totalmente pe nou
numai cã
în casa noastrã nouã
va trebui sã murim
iarãsi totalmente pe vechi.
Adîncul
Atîta viatã nouã
ne este datã si astãzi
iar copacii sînt si azi
fãrã pãsãri
si fãrã ramuri
iar pãsãrile negre sînt
fãrã cîntece
legãnutele sînt
fãrã copii
spatiul tot vãzut este
fãrã flori
toti ochii celor ca noi sînt
fãrã lacrimi
nici suferinta nu ti-e datã
întreagã
mai vine în plus si creierul
ce supraliciteazã valoarea poeziei
si suferã de aprinderea unui gînd
nu mai vin si neamurile
cu dragostea lor
de poruncã
iarã Domnul Dumnezeu
se aflã-n actiune tocmai
în Bosnia
pe cînd în casã s-au epuizat
toate rezervele
de fericire.
Poezie neterminatã
Mereu
am vrut sã-i dau mamei
versul cel mai frumos
cel mai cu credintã
sã-i fie dat
ca sã i se alinte
ca un pisoi
la sufletul ei cald
ca sã-l poatã sopti
noaptea
înainte de culcare
sã se laude cu el
vecinilor de palier
si sã-i captiveze pe toti vecinii
darã cuvintele cele mai bune
fug de obicei de la mama
înainte de a intra la ea
înainte de a se face
poezie.
Prezentare si traduceri de Alexandru G. SERBAN
