(poezia lui lucian)

tu singur înfãsurat în caiete mã mai împrãstii
în spatele orasului laolaltã cu cîinii fierbinti
cu prostituatributele înnodate la gura strãzii
din care beau ceaiuri desfigurate au venit bãrbatii
cu hainele mele la spate si era atît de frumos sã
trãiesc în preajma lor sã vãd cum îmi tin trupul
în dinti sîngele meu lingea bomboane pe hîrtie în
cele din urmã m-am furisat din trup prin crãpãtura
buzelor.
 

(poezia care nu-mi place)

de cînd nu mai esti eu tãiat în douã desfãcut de
însãmi ceasul îsi sparge suvite în ea orele legate
de limba lunii mã fluturesc tu musti din copila cu
cicatrici abandonatã sub pernã dã-mi înapoi trupul
miop sã dansez în chimonourile lumii mã fac de clipã
în palmã mã însuti pe însãmi în oglinda furatã.