Florina ZAHARIA
(certificatul de nastere)
florina certificatul de nastere îti umblă în blugi pe stradă
o bucată de sîn dă autografe numai pe un anumit fel de piele
* * *
nu sînt singura zău cu cerneală pupăcioasă de lucruri
de bărbati furisati pe vîrfuri în lună primăvara din
colt se vinde în alpi dormim dezbrăcati cu mucegaiul
pe gură de-ai sti tremură camera cînd te apăr de mine
rup ochii îi lipesc pe lumina din gard
desfac un păcat si hasurez cu el trupul păi da că sărutul
nu există s-a inventat doar atingerea si moartea.
* * *
ceva din mine fosneste numai în carnea ta
tu îmi acoperi gura din pîntec cu gropi
(poezia ta s-o)
numai cu poezia ta în dinti pot să-ti deschid pulpele
spune el să-mi fac din coapsa ei o cremă subtire de
atins femei
numai cînd beau zmeură din poezia ta pot să miros a buze
si buzele să-mi facă slit în poezia ta de sus pînă jos
cumpăr rochii pentru poezia mea vreau s-o trimit
la bărbati s-o si bărbatii spun da să vină
mai repede s-o poezia ta s-o
invidioase poeziile lor privesc cum o tai prin păcat
cu poezia mea.
(organe de scris)
mă sterg pe dinafară de înăuntru nu vreau să vadă toti
carnea în neglijeul ei albastru muzica dintre primul iubit
si ultimul însăilată la capete cu cîte un pian as vrea să
v-arăt dar nu v-arăt centimetru cu centimetru organele
de scris înfofolite în viermi de toate culorile si căpsorul
unui cuvînt care n-a vorbit niciodată înhătat de un pix si
pus pe cerul gurii să plouă si panglicute de mama stergînd
uterul ascunzîndu-l într-o cutie.
(cusca)
ceea ce scriu acum îmi infectează loculpozitiapatul
putin cîte putin
mă tai bucătibucătele să-ti împachetez
în fiecare fir de carne manuscrisele
îti speculez pînă si respiratiatranspiratia
si cos de ea hîrtiutele bătăile grumazul
ti-am văzut ieri cusca în sînge cum căra prin mine gunoiul
si ce-a mai rămas din iubiti
am pîndit cum îmi închideai cu ea crăpăturilelacrimile
nămolul
de-atunci nu vreau să mai ies din mama
mă descarc numai din pîntecul tatălui.
(penita)
cum să vă spun mi-au pus capul pe umeri
picioare prieteni ca să par vie tu cotrobăi
prin stii tu ce îmbrăca în batista rosie
un păpusar îsi toarnă pe gît jucăriile
nu mai respiră în capul de copil o băltoacă
de zile înghesuite una în alta trupul îsi
dezlipeste picăturile de noapte cu penseta
ca să-i convingă cristi le arată vîrful plămînului
si le scrie cu el un perete întreg vedeti ati ochit o penită ghemuită
în tus.
