POEZIE FRANCOFONĂ
Carole ZALBERG
(n.1965)
Carole Zalberg , autoare de romane (Les mémoires d’un arbre – 2002, Léa et les Voix – 2002, Chez eux – 2004, Mort et vie de Lili Riviera –2005, La mère horizontale – 2008, Le jour où Lania est partie – 2008, Et qu'on m'emporte – 2009), a publicat si volume colective : Aime-moi ! (2002), De B à Z (2007), Le geste et la parole des métiers d'art (2004). O parte din poeziile sale au apărut în antologia Les jeunes poètes français et francophones (2004). A scris textele multor cântece. Publică diverse cronici în magazinul cultural www.aVoir-aLire.com.
Formele
Dovada
Ea nu se vedea mereu
dimineata
în oglinda viu luminatã
tot îsi apropia
fata de oglindã
trãsãturi dizolvate-n sticla argintie
si privea insistent
si dorea
ca totul sã se steargã
acea imagine goalã
acest început de zi
care o pãrãsise
cu pleoapele strânse
astepta
apoi se deschidea
îsi relua baia de luminã
totul era acolo :
numãrãtoare inversã
corp amortit
visând în pat
si chiar aici
ea aceastã necunoscutã
trebuia sã plece în lume
orã de orã
cu fata ca o mascã
sã meargã ca momealã
ca aer al celei care a fost
Înfrângere
Îmi caut reflectarea
în cioburile de sticlă
pe drumul meu
Pământul se deschide când îl zăresc
Căci văd pe alta
la fel ca mine
figura incertă, prea rotundă
în care mă pierd
în imaginea stearsă se află
ceea ce sper si de ce mă tem :
de a nu fi
de a mă recunoaste
în desenul unui drum fals
(apud Jean Orizet, op. cit., p. 340/341)
Acolo unde tu nu esti
(cântec)
De tine să alerg
să te pierd în cale
vocea să ti-o sterg
ca trupu-ti de gheată
să nu mă găsească
cobor tot în vale
de tine să scap
belă, mă desfac
de farmecele-ti reci
o să plec, rebelă,
să te-alung din lege
plec la vale
tot mai la vale
Să plec în desert
la marginea terrei
pe marea ca un cer
voi merge acolo unde tu nu esti
Ca să scap de tine
să trec metereze
să golesc locurile-ti reci
departe de urmele tale
înfundate-n mine
o să plec la vale
tot mai la vale
Să plec în desert
la marginea terrei
pe marea ca un cer
voi merge acolo unde tu nu esti
Pentru a semăna în spatele meu
promisiunile-ti vane
acolo unde tu nu esti.
(pour Berthier)
Naufragii
În întunericul desirat
în lungi fâsii
ros de vise
de lucruri fără nume
inima împroscându-si
somnul de hârtie
care se mototoleste si se sparge
ochii, cu ajutor,
înnebuniti
caut în flancul
noptii feroce
în care esuez
răgazul
Ar trebui ca ziua să se ridice ?
(Les formes)
Prezentare si traduceri de Claudia PINTESCU
