Carole ZALBERG

Carole Zalberg are 38 de ani, locuieste în Paris, este scriitoare si traducătoare. A publicat trei romane: Léa et les Voix, éd. Nicolas Philippe/L’Embarcadère, 2002, Les Mémoires d’un arbre, Le cherche midi éditeur, 2002, Chez eux, éd. Phébus, 2004, romane inspirate, în mare parte,  din  anii de fortă ai ocupatiei naziste, ani pe care mama sa, copil fiind, i-a trăit greu, căci a fost nevoită să se ascundă în permanentă. Aceste cărti  (re) povestesc evenimente dureroase din viata mamei Carolei Zalberg.
Ca poetă, Carole Zalberg, este prezentă în antologii apărute la editurile Jean-Pierre Huguet si Le cherche midi. Tînăra scriitoare este si textiera multor compozitori  francezi.

FORMELE


Dovada

Ea nu se regăsea întotdeauna
               dimineata
în oglinda crud luminată

          îsi apropia
cu fata lipită de oglindă
trăsăturile topite în argintul viu
          si privea intens
             îsi dorea
ca totul să se steargă:
această imagine goală
acesti zori care au pierdut-o

cu pleoapele grăbite
           astepta
     se deschidea
îsi făcea o scaldă în lumină
         totul era aici:
numărătoare inversă
        trup amortit
        visînd la pat
       si tocmai aici ea
    această necunoscută
ce trebuie să se ducă în lume
       ceas după ceas
       cu o fată de mască
   momeală să se ducă
   aer al celui care a fost


Gratie

               Ea înaintează
vede aerul palpitînd jur împrejur
mîngîierea urmînd-o cu pas de lup

            înaintează, înaintează
simte că este una dintre aceste zile
          în care totul o înlăntuie:
           privirile, vîntul, clipa
ceea ce ea doreste si ceea ce asteaptă

             înaintează, înaintează
                    îsi lasă urma
de parfum, de lumină, de liniste dulce
      e un frison, o bucurie densă
             si iat-o în cea care fuge


Bătălie

         Îmi caut reflexul
         în bucătelele de sticlă
             din drumul meu
Pămîntul se deschide cînd îl zăresc
             Căci văd o alta
              cam tot asa
         ceea ce stiu despre mine:
             fata ilizibilă, prea plină
                 în care mă pierd

În imaginea căzătoare e
ceea ce sper si ceea ce îmi face frică:

                a nu fi
          a mă recunoaste
în desenul unui drum gresit.
 
Aspiratiile

            Nu stiu niciodată
          cine îl va lua cu sine
în momentul desprinderii dintre brate si buze
             din vertij sau din abis
             din foame din groază
din zbor sau din trup plictisit

             cel putin
vom fi carne lînga carne
             trăind deja


Eliberare

              După
           o căldură
          apăsătoare
          surdă la tot
se întinde lentă sub piele

        Sufletul
este un moment în repaus
     nu alunecă afară
ci se lipeste de trupuri
se scaldă din tine în mine
chiar în strîmtoare

si adorm.


Fantomele

       Azi
    defilează
chipuri răvăsite
bănuite de frumusete,
mai bine zis frecventate
de un înainte sacrificat
              derivelor
              reformei.

Din străfundul ochilor abătuti
memoria trăsăturilor,
      înhumată,
          vie,

sub dezastrul uneltelor
     respiră un regret.
pe care nimeni nu îl citeste.


Bătăliile

    În orase
la anumite ore
privirile precum armele
se declansează
dintr-o luminită

Fascicolul ridicat 
aidoma unei săbii           
        e la asalt
scotoceste un pic sufletul
      înainte de a lovi

Cauza este măruntis
  fulger abia voluntar
nerusinare presupusă
   aer de remuscare

Este luptă smintită
scurtă furoare
timpul de a întîlni
    griji si frici

Odată descărcat
ochiul se întoarce
încă fumegînd
în cuptorul gîndurilor

(fragmente  din  Formele, volum în lucru)
Prezentare si traduceri din limba franceză de
 Rodica DRAGHINCESCU

 

Home