POATE M-AM DESPRINS
 

poate m-am desprins ca o îndoialã / hãlãduind
vreme de-o viatã, fãptura

sã-si ducã drumul în desumbriri mistuite, sîngele
lin adumbrind neoprirea din jur

sã deslusesti
graiul mut dintre orizonturi / de orizont

sorbit în zvîcnetul de casandrã al inimii
de sub coaja unui mesteacãn
 

DOAMNE, CE SINCOPA DE SFIALA

doamne, ce sincopã de sfialã, murmurul ierbii
 între dalele catedralei
din urmã, o palmã desprinzîndu-se
 dintr-o palmã, voi deslusi

curgerea înspre nord a arborilor, noaptea decadentã
 de tãcere în rãcoarea verandei, sîngele
preschimbîndu-se-n memorie, însã

eu, am avut norocul de a-mi iubi bãtrînii, sansa
 întîmpinãrii aproapelui, pretutindeni
în linistea lansatã de picurul brazilor:

cel ce iubeste si nu va fi iubit
 apartinînd tãcerii / privilegiul
nordic de întîmpinare a pãdurii curgînd
 

EXISTAM GRATIE MORTII

existãm gratie mortii, martie.
noiembrie plesuv, singurãtatea

un mugure
unde nicicînd n-a pãtruns

cuvînt / mîhnirea
un oaspete necunoscut

al sîngelui / alcoolul
o alungare de înger

îndepãrtare de cîine
înspre lizierele nerostirii / existãm.

existãm gratie mortii
 

DE PROFUNDIS

sã preschimbi / lent
sã transformi obedienta celor multi
într-un reflex, un habitus / vaietele
de smintit / hohot de iad.
resemnãri.

trimis, ori reîntors?

cãrarea mea se-ngusteazã-n pulberea drumului
    umblat
rãsfãtul a rãmas în urmã / nu mai e
   loc
pentru inocente rãzletiri
  vorbele
se-ndepãrteazã de cuvintele
 neascunse
înãltîndu-se ca niste cupole de aer
     din ape

din adînc. din adînc
 m-am pornit
  pe-un drum
   fãrã de
    reîntoarcere
 

APROAPELUI, IN MEMORIAM

tot mai tras la fatã, chipul
spintecã fosnetul.
siajul desisului.

rãzletire-ntre coline – coliba pãdurarului.
septembrie / netulburat
la picioarele lui, cîinele
   sporind tãcerea:

rãpãitul de martie
de pe atunci înscris în ea.

nu moare, mereu ne moare / cineva, mereu
însotindu-te în siajul petrecerii

atinsde-o sorbitã luminã te alungi
gratie ademenirilor
 înstrãinãri alipind, greu revenind

ca un scufundãtor reîntorcîndu-se la mal cu umerii grei
de alge / se primeneste
pe nisipul cald rîzînd
fãrã de voie / îsi ia

copilul de mînã pe malul lenevit / de val
noi zãrim însã
 doar o siluetã
  însingurat depãrtîndu-se
   pe tãrm

mîna dreaptã lin îndepãrtatã de sold
strîngînd o alta
nouã nedãruitã
 

TE TIN LA DISTANTA, EI

pãstreazã cuvenita depãrtare
temîndu-se a nu se prãbusi
în golul aproapelui, tu

amant al vãmilor, nu alergi peste întinderi, alergi
nepãtat de timp între douã bãtãi / de inimã
alergi

prin necuprinsul unui nechezat si e desprindere
e mistuire si-i suier de
coamã-n potolit sentiment / firav
ivind

sunet de-alungate liziere – doar alergare
dãruitã ochiul închis, cedatã
auzului în somn.

si orice rãscruce, e moarte

si rãsuflare de martie peste
iarna fãr de iubiri noastre
ne esti