MICRO-ANTOLOGIE SONET / autori români contemporani/
ILIE TUDOR ZEGREA
3.VI.1949 (Sinăutii de Jos – Hliboca)
CRINUL ÎNGÂNDURAT
Din cel potop de flori înmiresmate,
Urcând în taină trepte de baladă,
Eu am ales doar crinul să mă vadă,
Uimit de alba lui sinceritate.
Spre zori, când steaua parcă vrea să cadă,
Nesomnul meu la geamul vostru bate
Cu mici petale vii, imaculate,
Usor, precum bat fulgii de zăpadă.
Văzduhul e curbat în pânza deasă
si sângele-mi, iubito, se-nfioară,
Când linistea plecării mă apasă.
Lumina lunii-n taină ne-mpresoară
Precum o apă moale, de mătasă,
Iar crinul prin înalturi, iată-l, zboară…
SONET
Înger surdomut cu-aripi tocite
Bate toba-n pielea tineretii:
Bum! si bum! prin raiurile vietii
Cu duhoarea merelor acrite.
Speriati, dau iama-n târg profetii
Niste datorii să mai achite
Dar surpati sub dogme prăfuite
Naufragiază-n plasa cetii.
Ca recrutu-n prima zi sub armă
Lustruiesc chipiul la rapoarte
Trist că Dumnezeu nu dă alarmă
Să ne strângem sortile desarte
Si sub patul vietii de cazarmă
Să ne încuiem direct în Moarte.
