DIN POEZIA LETONĂ



Peteris ZIRNITAS



Nocturnă

1
Noaptea se văd nu atît lucrurile cît dincolo
De ele, locul cel unde taina îsi întinde hotarele.
Te-am surprins privind peste umărul meu,
Adică undeva, dincolo de mine. Spune ce ai văzut,
Un fir de iarnă urcîndu-se-n cer
Sau o floare de nu stiu ce zburînd ca o pasăre
În jurul lumii, de atîta spune ce ai văzut, spune.

Încă nu-i vremea să pleci,
Noaptea încă nu s-a despicat în două,
Pădurea încă nu doarme, hoinăreste prin negurile verzi
Spune.
Si cocosul doarme pe cîntecul său, în clont are
Linistea ca pe o panglică de doliu, dar spune.
Numai cucuruzul fosnind cade printre brazi,
Iar stiuca, crezînd că i-au crescut aripi, a sărit
În sus, către lună, si întunericul apei a stiobîlcăit.
Spune, spune, spune, va fi vreodată si dimineată?

2
Va fi în genere dimineată,
Cineva va spinteca întunericul noptii
Ca pe un cearsaf negru ce se umflă sub vînt
Va fi, dar nu va fi?
Noaptea-i înăbusitoare ca o baltă
În care s-a împotmolit cîntecul obosit al cocosului.
Totul  se trage în jos, mai aproape de pămînt.
Apleacă-te mai jos de iarbă si prefă-te duh.
Va avea cine desfereca întunericul.
Dar nămolul urcă din rîu
Pe drumuri de tară serpuind si urcîndu-se
Pe pămînt si pămîntul oftează,
Va avea cine desfereca întunericul?
            Atunci vino,
Vino cu o stea în flăcări pe palmă,
Eu te astept ca un fir de iarbă înspicată
Pe care roua strălucitoare de plumb o îndoaie ca pe-o coromîslă.
Se aprind băltile si întunericul se rupe
Si eu îti sărut palmele tale arse de stea.
            Dar încă nu-i dimineată.
3
        Dar încă nu-i dimineată,
E numai o presimtire a necunoscutului
Care, nedezlegat, s-a aciuat în limba păsărilor.
Dar nici asta nu-i dimineată,
Noaptea îsi mai ia încă partea de beznă ce i se cuvine
Si cîntecul ferestrăului se apropie de tulpini
Cu o strălucire posomorîtă.
        Dar încă nu-i dimineată,
E numai primul ceas al neclarului, cînd tu începi
A te recunoaste ca smultă
Din bratele întunericului
Si pasărea stă pe o cracă si îsi încearcă trilul,
Iar o altă pasăre stă pe calul de pe acoperis si în
Ciocul ei se zbate sarpele prins.
         Pînă la răsăritul soarelui.


Home