POEZIE HISPANICĂ

Alfonso ZUÑIGA ALÉMAN

(Honduras)

Să nu vii, Crăciunule

Să nu vii, Crăciunule
încă e prea devreme,
mamele tremură,
la soarele amiezii
si copii pe străzi
umblă singurei, fără mîncare
si tăranul, desi vrea,
nu poate să- ti citească pe vitrine.

Să nu vii, Crăciunule,
că o insultă sărăciei,
să nu umpli cu licoare scumpe
pe bogatii întreprinderilor,
nici să nu-i faci pe plac doamnelor lor
cu perle si cu diamante.

Să nu vii, Crăciunule,
fie-ti milă, să nu vii.
Nu vrem combinatii
cu contraste umilitoare
cu mătase fine din China
si capotul învechit si cîrpit,
cu curcani de diferite mărci
si cu sarea pe turte.

Să nu vii, Crăciunule,
dă-ne încă un răgaz,
adu-ti aminte că există multi
ce suferă cu venirea ta
scotînd din baticurile lor
monezi învechite
că să cumpere lumii
o parte din bucuria ta.

Adu-ti aminte că sîntem asa de multi
înecati în mizerie
si ne dorim să te savurăm
cu sucuri si dulciuri,
cu jucării si conserve,
ca fii nostri să simtă
căldură ajunului
în pulbere  răsunătoare
ce bogatii o ard mereu.

Să nu te arati, Crăciunule
în pleiade de bucurosi reni
purtînd jucării, clopotele si sănii
prin vilele  copiilor bogati;
prezentă ta printre ai nostri
încă nu  concepe
să fie vestit în rafturi luminoase
pe un Sfînt Nicolae cu blănuri îmbrăcat
si să se marginalizeze glorie adevărată
a goliciunii Fiului Mariei înfrigurat.

Să nu vii, Crăciunule,
noi încă nu te întelegem.

Traducere din spaniolă de Mario CASTRO NAVARRETE